Categories
Stiri

Nu știu cum se întâmplă, dar iar rămân nereprezentat ideologic

Titlul nu este o întrebare retorică. Poate ar fi trebuit să pun semnul exclamării, căci este expresia unei frustrări: de atâta dreaptă conservatoare, iar rămân nereprezentat! De ceva vreme politologii s-au pus de acord că axa stânga-dreapta nu mai este adecvată complexității opiniilor politice din societățile moderne. Spre exemplu, după ce ai pus socialismul la stânga (cu comunismul la extrema stângă) și conservatorismul la dreapta (iar fascismul la extremă), ce faci cu restul, le lași pur și simplu pe toate la centru? Sau ce faci atunci când comunismul se combină cu conservatorismul (în forma lui naționalistă)? Acest al doilea exemplu este cât se poate de bun pentru România lui Ceaușescu. Se vorbește acum de un spectru politic, cel puțin bi-dimensional, nu e o axă. Nu există un acord asupra „celui mai bun sistem de axe”, dar măcar se discută. Această dezbatere pare să nu fi ajuns în România, unde politicienii – și anexele lor, „analiștii” – par blocați în vetusta distincție stânga-dreapta.

Unul dintre primele și cele mai cunoscute spectre bidimensionale este cel publicat în 1971 de politicianul David Nolan, care a pus o axă libertatea economică, iar pe cealaltă libertatea personală pentru a reprezenta mai bine opiniile politice din SUA. De atunci, cercetătorii au propus multe alte modele, bi- sau tri-dimensionale, iar pentru unele există și instrumente on-line de verificare a poziționării personale. Cele mai cunoscute sunt World Smaller Political Quiz și Political Compass (primul mai rapid, al doilea mai laborios). E interesantă trecere prin astfel de teste, pentru lămurirea propriilor opinii, chiar dacă ambele sunt adaptate politicii americane și de aceea unele întrebări sunt mai puțin relevante pentru România (pentru doritori, există și un test adaptat după propunerea originală a lui Nolan).

Probabil cea mai reușită încercare de a crea un spectru bi-dimensional adecvat pentru Europa este cea a lui Hans Slomp, reprezentată în imaginea de mai sus. Slomp a așezat, pe axa orizontală, opțiunile economice, variind între economia planificată (la stânga) și piața complet liberă (la dreapta). Pe axa verticală sunt opțiunile sociale și etice, între tradiționalism și conservatorism (jos) și integrare și societate deschisă (sus). Pe grafic sunt reprezentate principalele curente politice din Europa de Vest. Am putea să aproximăm pozițiile partidelor și mișcărilor politice din România cu afilierea formală la partidele europene, însă ar fi o simplificare mult prea mare, pentru că știm bine că în politica românească practică dublul standard, una zicem acasă, alta la Bruxelles.

Mai mult, avem o problemă importantă cu folosirea termenului „liberalism”. În România, este utilizat aproape exclusiv pentru a desemna o poziționare pe axa economică, singura pe care par a o cunoaște politicienii locali. Liberalii se auto-definesc ca fiind cei care sprijină piața liberă, în contrapartidă cu poziția socialiștilor, orientați către un stat puternic. Însă cam peste tot în lume liberalismul se definește mai ales pe axa socială. Cu aceste precauții, să vedem care ar fi poziția mea pe o astfel de hartă.

Ovidiu Political Compass

Negăsind, din păcate, un test bun pentru teoria lui Slomp, am folosit The Political Compass, amintit mai sus și am obținut rezultatele din imaginea alăturată. În timp, am mai testat și alte instrumente de tip „busolă” și rezultatele au fost asemănătoare, deci cam acolo sunt: moderat la dreapta (conservator) în aspectele economice, moderat liberal în aspectele sociale.

Pe diagrama lui Slomp m-aș afla în cadranul dreapta sus, pentru că axa verticală este inversată. M-aș afla deci cam acolo unde scrie „conservative liberalism”, cu importanta observație că liberalismul se referă la aspectele sociale, iar conservatorismul la cele economice.

O bună perioadă după ce am început să mă interesez de politică, aceste aspecte au fost mai puțin importante, pe de o parte pentru că nu le înțelegeam suficient de bine, pe de altă parte pentru că dezbaterea politică era alta, una centrată pe comunism și anti-comunism. Apoi, pentru că axa economică este dominantă în România, am folosit în principal acest criteriu pentru a o primă selecție. Din cauza opiniilor mele „de dreapta” în chestiuni economice, mă simt departe de PSD (nu e singurul motiv, dar este unul important). Ținând cont că PSD a fost mereu cel mai mare partid din România, rezultatul a fost că mai mereu am fost de parte „celorlalți” (alții decât partidele extremiste), chiar dacă cu greu puteam să identific o formațiune care să se apropie și de opiniile mele liberale (în plan social).

Un moment important a fost formare Alianței D.A., care, prin programul anunțat, se apropia mult de minunatul meu cadran mov (pe harta Political Compass). Atunci am votat pozitiv și m-am simțit reprezentat, iar o vreme chiar mi s-a părut că suntem pe drumul cel bun. Lucrurile au luat-o razna după ruptura între PD și PNL. Primii au început să fie tot mai pregnant conservatori în plan social, în căutare de sprijin popular, iar ceilalți au cedat tot mai mult din programul economic pentru a obține sprijinul parlamentar al PSD. Iar am fost nereprezentat. Îmi amintesc că la alegerile din 2008 am votat la o cameră PDL, iar la cealaltă PNL, că nu îmi plăcea niciunul cu adevărat.

Totuși, după fuziunea cu PLD și adăugarea particulei -L, în PD s-a petrecut o schimbare îmbucurătoare, din punctul meu de vedere. În discurs și program am găsit tot mai multe elemente liberale. Intrarea în partid a unor oameni precum C. Preda și M. Macovei a întărit această direcție. Pot să zic că o vreme chiar am fost reprezentat decent de PDL. Doar că după aceea partidul a ajuns la putere pe timp de criză economică și lucrurile s-au deteriorat. Nu mă plând de deciziile economice (programul FMI), cu care am fost și sunt de acord, ci de faptul că odată cu ele PDL a ales să fie un partid conservator și în plan social. Apropierea lui Traian Băsescu de liderii PPE a accentuat tendința, scoțând la iveală și puternice înclinații tradiționaliste și conservatoare de tipul Baconschi sau Neamțu. Acum, după consolidarea puterii taberei Blaga, PDL mi se pare o cauză pierdută.

În celălalt partid cu politici economice de dreapta lucrurile nu au mers deloc mai bine după pierderea puterii. Sub conducerea lui Crin Antonescu, PNL și-a înăsprit discursul naționalist și conservator, adesea cu accente autoriate și anti-europene. Nu pot să zic că m-au surprins declarațiile de admirație ale lui Antonescu pentru Angela Merkel sau, mai recent, pentru Viktor Orban, doar m-au întristat. Nici în plan economic PNL nu a fost consecvent. Mai întâi, a lăsat viziunea social-democrată să domine USL. Apoi, ajunsă la putere, Uniunea a preluat fără scrupule programul FMI, abandonând propriile propuneri. Însă PNL se dovedește, culmea, jumătatea statalistă a USL.

Mai nou, am intrat în vremea platformelor civic-politice. Prima a fost Inițiativa lui MRU, Însă acesta și-a achiziționat partid, i-a dat nume și program frumoase și a dispărut în anonimat înainte de a convinge că are ceva de spus. Recent s-a anunțat Mișcarea Populară, iar zilele acestea se (re)lansează România Liberală. Ambele ar avea potențial, însă la o privire mai atentă mă simt neliniștit cu privire la reprezentarea mea ideologică.

Mișcarea Populară își deschide platforma program cu nevoia de a redefini valorile societății, dar apoi închide scurt discuția despre valori cu o referire la programul EPP. Pe scurt, conservatorism și în plan economic, și în cel social. Nu am sesizat nici măcar o minimă preocupare pentru liberalismul social. În general, programul publicat poate fi definit ca pragmatic. Este preocupat cu diferite obiective concrete și cum se poate ajunge la ele. Mă rog, poate fi o acțiune politică eficientă, dar mă tem că o astfel de abordare nu va face decât să adâncească conservatorismul social și etic.

România Liberală nu este ceva nou. Există de mai bine de un an o platformă de dezbatere cu acest nume, iar grupul respectiv se revendică de la exact aceleași valori ca și MP, dreapta economică și conservatorism social. Mai mult, în economie se pronunță pentru forma radicală de „conservatorism” (în sensul graficului lui Slomp), cu corporații atotputernice ș.cl.

Și uite așa se face că ajung iar nereprezentat și trebuie să îmi caut soluții doar pe jumătate (sau mai puțin acceptabile). De atât conservatorism nu mai e loc de liberalism în România, din păcate.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *