Categories
Stiri Tu cu cine ai vota

Altfel despre reforma electorală

Nici nu s-au terminat bine alegerile că a început dezbaterea despre „reforma electorală”. Rezultatul alegerilor a nemulțumit cetățenii prin numărul și calitatea aleșilor, mai cu seamă în ceea ce privește parlamentarii. Este tipul de nemulțumire difuză care erupe când nu te aștepți, iar politicienii au învățat să fie atenți la astfel de lucruri. În plus, o discuție despre sistemul electoral se poate plasa mai ușor într-o zonă care deresponsabilizează guvernul actual, decât una despre performanțe economice sau absorbția banilor europeni, spre exemplu. Așa că USL a preluat rapid tema, alături de cea a reformei constituționale (similară din perspectivele enumerate anterior).

Doar că discuția despre reformă electorală începe din nou greșit, din mai multe puncte de vedere. Mai întâi, că este ca întotdeauna aproape „la secret”. Nu știm care sunt propunerile concrete ale partidelor, nu știm care este componența și programul Comisiei parlamentare speciale, aflăm despre negocieri doar „pe surse”. Să ne amintim că toate schimbările sau încercările de a schimba legea electorală din ultimii ani au fost decise în spatele ușilor închise și au rezultat în legi cu efecte secundare dezastruoase sau în legi respinse de Curtea Constituțională.

Apoi, pare că ideea de reformă se oprește la algoritmul electoral: cum se transformă voturile în mandate. Avem din nou discuții pseudo-savante despre proporțional, majoritar, liste, colegii și alte asemenea. În ce măsură poate un algoritm sau altul să rezolve nemulțumirea de fond, calitatea aleșilor? Evident, foarte mică măsură, știm deja asta după schimbările recente. Algoritmul este important pentru corectitudinea alegerilor, dar calitatea politicii depinde de alte aspecte ale funcționării alegerilor.

Și așa ajungem la cea de-a treia problemă majoră, anume că întotdeauna reforma electorală începe din mijloc, adică de la cum se fac alegerile. Poate părea ciudată afirmația că alegerile sunt la mijlocul și nu la începutul sistemului electoral, dar să stăm puțin să ne gândim. Oricum am privi lucrurile, în ziua votului avem de ales dintr-un set dat de politicieni. Alții decid cine ajunge pe buletinul de vot și acest lucru ține de sistemul electoral. Principalii actori ai sistemului sunt partidele politice și de aici ar trebui să înceapă reforma. Atât timp cât partidele vor aduce pe buletinele de vot mediocri (în cel mai bun caz), Parlamentul va fi mediocru.

Sistemul electoral începe cu înființarea și funcționarea partidelor politice, inclusiv cu aspectele care țin de finanțarea partidelor și de accesul independenților la politică. Continuă cu competiția politică permanentă corectă, incluzând aici accesul la și folosirea mass-media. Momentul de vârf în sunt alegerile, când este important algoritmul – de fapt, algoritmii, căci avem mai multe tipuri de alegeri –, dar mai importante toate regulile care asigură corectitudinea votării. Și are un fundal asigurat de actualizarea permanentă a corpului electoral, care înseamnă atât definirea exactă a acestuia, cât și de fundamentarea încrederii și stimularea participării cetățenilor la viața politică. Nu în ultimul rând, are nevoie de un arbitru independent care să asigure buna funcționare.

Toate acestea, împreună, formează sistemul electoral. Vorbim de un număr de legi ce trebuie corelate între ele, dar și de un număr de instituții ce trebuie să coopereze eficient. O reformă electorală autentică trebuie să privească sistemul în ansamblu și să găsească soluțiile care să îl facă să funcționeze corect și eficient. Din această perspectivă, algoritmul electoral este doar o temă, nici măcar cea mai importantă.