Categories
Stiri

Năstase, Băsescu, Antonescu și partidele lor viciate

Năstase și-a organizat partidul pe baronii. Fostul „El Însuși” a moștenit de la Iliescu un partid după tipic leninist, cu un nucleu de activiști la conducerea lui, în jurul căruia se înscriau cercuri concentrice de putere. Cei din teritoriu depindeau și se subordonau direct centrului și puteau să avanseze doar intrând în comitetul central. Năstase nu avea nici pregătirea, nici capacitatea lui Iliescu de a ține sub control luptele dure din nucleu, așa încât a impus o descentralizare a puterii. A transformat cercurile în zone de putere ce gravitau în jurul centrului – așa s-au născut „baronii locali”. Năstase echilibra puterea centrului cu cea a periferiei, ceea ce l-a menținut la conducere, dar a scăzut din tăria nucleului. Căderea lui Năstase a lăsat baronii să-și facă de cap. Singurul subiect asupra căruia s-au înțeles a fost să nu lase un lider puternic la centru. În rest, PSD e o viermuială permanentă de lupte subterane între nuclee de putere; regulile impuse de Iliescu și care l-au dus la putere pe Năstase sunt uitate. Partidul nu a fost cu adevărat democratic niciodată, dar acum democrația e exclusă.

Băsescu

Băsescu a ales formula pur dictatorială. A înlăturat din partid, fără ezitare, orice potențial contracandidat la puterea absolută. A tolerat baronii locali, deveniți indispensabili pentru afacerile locale ale partidului, dar doar sub comanda lui. Ca pe navă, nu a mișcat unul în front. Chiar și când nu mai era formal în partid, președintele a continuat să îl conducă în aceeași manieră, prin interpuși. Episodul EBA-europarlamentar este emblematic. Acum, că se apropie momentul în care căpitanul se retrage, partidul e în derivă. Încearcă să își găsească o busolă, dar se trezește că pe lângă marele lider au supraviețuit doar Blaga și Udrea. Nici măcar baroni nu prea mai are, după iureșul de la localele de astă vară. Ironic, PD avea unele urme de democrație internă incipientă, de care a profitat Băsescu pentru a ajunge la conducere.

Crin-Antonescu-Presedinte

Antonescu combină cele două tactici. Pe de o parte a organizat temeinic baronii locale, fie consolidându-le pe cele vechi, fie creând unele noi. Pe de altă parte, și-a subordonat direct toate pârghiile de putere ale partidului, conducând autocratic. Cu o creativitate nebănuită, Antonescu schimbă permanent logica structurilor centrale, mai tiranic ca Băsescu. În același timp jonglează cu baronii, folosind premii și pedepse, mai abitir ca Năstase. Ce va rămâne după ce Antonescu se va retrage într-un fel sau altul, rămâne să vedem, dar nu sunt deloc optimist. Victima acestui joc politic este tot democrația internă, în ultimul partid din cele mari ce încă mai avea urme de așa ceva.

deputaticopiiangajati

Trei lideri, trei partide importante, trei dezastre. Între timp, cele trei partide (plus UDMR) au reușit să se înțeleagă pentru a bloca sistematic participarea independenților la alegeri și crearea unor partide noi, prin diverse piedici administrative. Așa că rămânem cu Dragnea și secretara lui și cu Mazăre și Valerică al lui de la transporturi (arestat astăzi de DNA); rămânem cu EBA europarlamentar și cu alegerea tragi-comică între Blaga și Udrea; și cu zurbagii precum Nicolaescu sau Chiuariu, supravegheați din umbră de câte un Fenechiu și asezonați cu cei doi deputați de la Botoșani care și-au angajat reciproc copiii la cabinetul de deputat (perfect legal).

Putem să ne jucăm cât vrem cu algoritmul de vot, cu numărul de mandate și cu numărul de camere ale Parlamentului. Nu vom avea o îmbunătățire reală a guvernării până când nu vom avea o schimbare semnficativă fie a partidelor, fie a modului în care partidele selectează oamenii. Din câte se vede, nici una, nici cealaltă nu se zăresc la orizont

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *