Categories
Stiri

După bugete – oportunitățile acordului european

Săptămâna asta ne-am ales cu două bugete noi: al României pe 2013, aprobat de Parlament, și al Uniunii Europene pe 2014-2020, aprobat de Consiliul European. Al doilea nu e chiar final, pentru că mai trebuie votul din Parlamentul European, dar după ce s-au pus de acord 27 de șefi de state, e puțin probabil ca rezultatul să fie diferit în forul deliberativ. Despre bugetul nostru a spus ce era de spus un deputat PSD, că are părți copiate la a treia zecimală din bugetul lui Boc; eu mai adaug doar că, deși a promis public, guvernul Ponta nu a publicat bugetul într-un format deschis, să știm și noi mai exact cum se cheltuiesc banii publici. Bugetul european este deschis și destul de generos cu noi, chiar mai generos decât putem duce. Așa că este mai puțin important cât ni s-a alocat, ci cum reușim să atragem cât mai mult din banii respectivi. Din păcate, la noi discuția rămâne la nivelul superficial al cifrei totale, ascunzând că suntem complet nepregătiți pentru următorul exercițiu bugetar, așa cum am fost și pentru acesta. Sunt însă și câteva elemente interesante în noul acord, lucruri ce ne-ar putea ajuta dacă știm să le folosim cu cap. Mingea e de-acum în terenul guvernului.

1. Contează mai puțin suma totală, căci e puțin probabil să o atingem

Nu știu cine are de pierdut și cine de câștigat, la nivel european, din acest aranjament, dar pentru noi, românii, mi se pare irelevantă discuția despre suma totală, 30, 40, 80 sau 150 de miliarde de euro, pentru că e vorba de bani potențiali, nu cerți. La prima încercare, din 2007 și până acum, am reușit să obținem sub 10% din banii alocați, adică vreo 3 miliarde. Problema principală este incompetența administrației românești, iar acest lucru nu se schimbă peste noapte. Să fim generoși și să zicem că în următorul interval vom dubla sau chiar vom tripla suma, ajungem pe la 10 miliarde; hai să zic 15, cu indulgență.

Dar de ce nu 30? De ce nu 40? – ar întreba un optimist (sau un admirator fără rezerve al guvernului Ponta). Bună întrebare, chiar nu m-ar deranja deloc ca Ponta să fie eroul salvator. Însă pentru acest lucru ar trebui să discutăm mai mult despre cauzele incompetenței noastre și mai puțin despre pielea ursului din pădurea banilor europeni. Observați vreo preocupare în acest sens din partea României?

2. Încă nu ne-am făcut temele pentru 2014-2020

În aprilie 2013 ar trebui să negociem cu Comisia cum se repartizează miliardele alea multe pe linii de finanțare, în funcție de nevoile României. Guvernul ar fi trebuit să realizeze o analiză socio-economică a acestor nevoi până la sfârșitul lui decembrie anul trecut. Prevezătoare, Comisia a alocat bani de asistență tehnică pentru România. Doar că noi am fost prea ocupați cu schimbările repetate de guvern ca să ne mai ocupăm și de asta. Așa se face că abia în decembrie a fost semnat contractul cu firma care să se ocupe de analiza respectivă (mai multe detalii într-una din puținele luări de poziție din România pe acest subiect). E doar un exemplu de incompetență, dar unul cât se poate de elocvent. Încă nu știm ce vrem să finanțăm din banii europeni, așa încât vom face la fel ca prima dată: punem la întâmplare și sperăm că iese. Nu a ieșit.

Nu suntem pregătiți nici să îmbunătățim structurile administrative care se ocupă de distribuția fondurilor europene chiar dacă este evident că acestea din urmă sunt frâne și nu locomotive ale atragerii banilor. Spre exemplu, creșterea valorii primelor pentru agricultori ar trebui să însemne o creștere imediată a fondurilor atrase, acolo nu trebuie niciun fel de proiect, plan, viziune etc. Dar poate APIA să facă față? Până acum Agenția de Plăți a fost un dezastru, afectată grav de incompetență și corupție. În general, nu avem nici măcar evaluări și studii de fezabilitate, ce să mai vorbim de soluții. Și fără idei, și fără proceduri, cum să cheltuim banii?

3. Ar trebui să ne concentrăm pe micile beneficii colaterale ale noului acord

Președintele Băsescu a vorbit mult despre acord, încercând să prezinte lucrurile ca pe un succes de negociere personal. Adversarii săi au găsit punctele mai slabe sau mai ușor de atacat și le-au scos în evidență, ca să pară că a fost un eșec. În această discuție sterilă s-au pierdut câteva puncte importante de discuție:

  • avem posibilitatea de a folosi banii actuali încă un an, adică până în 2015. E o gură de oxigen, putem să pierdem mai puține oportunități. Băsescu s-a aruncat optimist să spună că ne-ar aduce până la 4 miliarde în plus. E puțin probabil să ajungem să cheltuim în doi an cât n-am reușit în cinci, dar oricât e mai mult ca nimic. Suntem în stare să obținem ceva din asta?
  • eligibilitatea TVA este o mare șansă pentru bugetul public. Banii din fondurile europene sunt complet fiscalizați, deci TVA-ul se plătește. Până acum, statul trăgea din banii europeni doar contribuțiile pe salarii – este motivul pentru care nu doar a acceptat, ci chiar a încurajat salariile uriașe, unele nesimțite, pe proiecte cu bani europeni. Acum va putea să tragă și TVA și, la fel ca la salarii, poate fi tentat să accepte costuri umflate ca să crească și taxa pe valoare adăugată. E o armă cu două tăișuri, căci vor veni și audituri europene. Un punct sensibil în care statul are de câștigat, dar trebuie să fie cumpătat.
  • există cel puțin verbal oferta de a sprijini autoritățile române cu funcționari europeni. De fapt, acest lucru a fost valabil și până acum, pentru că avem fonduri de asistență tehnică, dar au rămas nefolosite (vezi mai sus exemplul cu consultantul care ar fi trebuit să facă analiza de nevoi pentru următoarea perioadă). Nu-mi dau seama de ce autoritățile române n-au folosit niciodată acești bani, probabil că din pură prostie. Anul trecut, cu cuțitul la os, apăruse ideea năstrușnică de a angaja Banca Mondială, cu banii UE, pentru a ne asista la atragerea banilor; nu s-a concretizat, deși există și o hotărâre de guvern în acest sens (mă rog, ideea nu e rea în sine, dar e ciudat să iei bani de la UE să îi dai la Banca Mondială). Cert e că suntem și incompetenți și mândri, avem bani de angajat specialiști și nu o facem. Acum avem o ofertă concretă ce (aproape) nu poate fi refuzată. Să sperăm că nu o dăm în bară.
  • finanțarea proiectelor din bani europeni este fixată în general la 85%, dar ar putea să crească la 95% pentru țările aflate în acord de sprijin cu FMI și CE. Este o veste foarte bună pentru România, care are un astfel de acord și în același timp are o mare criză de lichidități. Însă vom mai avea acord cu FMI? E o întrebare cât se poate de serioasă, pentru că la actuala înțelegere avem rateuri mari în zonele privatizare și management al companiilor de stat. Am obținut o păsuire de trei luni, dar nu e clar dacă guvernul vrea și poate să aplice acordul. Există un risc real să nu avem o înțelegere nouă. Oferta europenilor, acel 10% în plus la proiecte, pune greutate pe acordul cu FMI.

4. Mingea e în curtea Guvernului

Toate cele patru puncte subliniate în secțiunea de mai sus țin de activitatea guvernului. Băsescu a condus negocierile, dar Ponta este cel ce trebuie să le pună în aplicare. Spre exemplu, cifra de 4 miliarede în plus din exercițiul actual, aruncată de Băsescu și necombătută de Ponta va fi cu siguranță un subiect înainte de alegerile prezidențiale din 2014. Am impresia că Ponta nici măcar nu s-a prins.

5. Cât despre bugetul nostru, rămâne la fel opac ca întotdeauna

Nu sunt multe de spus despre bugetul României pe 2013, pentru că este pe exact același tipar ca cele anterioare. Deputatul PSD Anghel Stanciu, într-un moment de enervare, și-a dat drumul la gură cu un umor involuntar, spunând că „sunt cifre în buget copiate la a treia zecimală din programul Boc”, și asta e tot ce era de spus.

Însă cine vrea să vadă cifrele respective trebuie să se apuce să buchisească niște pdf-uri infecte cu care ne blagoslovește Ministerul de Finanțe. Spre comparație, bugetul Uniunii Europene are un site dedicat, unde oricine poate folosi aplicația interactivă sau descărca date în format tabelar. Atunci când un simplu cetățean a solicitat, prin email, bugetul Uniunii într-un format deschis, funcționarii europeni i l-au trimis, tot prin email (citiți corespondența din link-ul dat, merită efortul).

În România, Guvernului i s-a cerut să facă același lucru, să publice bugetul în format deschis (am scris și noi despre petiție), ba chiar a promis că se va întâmpla cât de curând. Apoi însă, nou înființatul Departament pentru Servicii Online a reușit să publice doar un simulacru de buget deschis, care prezintă doar sumele pe ordonatori de credite, fără niciun fel de detalii, plus un grafic. De remarcat că Ministerul de Finanțe nu a considerat necesar să pună pe pagina proiectului de buget un link către celălalt site al guvernului.

Acum, că Parlamentul a aprobat bugetul final, o nouă solicitare similară a plecat către Guvern. Sunt curios dacă se va întâmpla ceva.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *