Categories
Stiri

Cum ajung o companie farmaceutică globală și un blogger sceptic din România să se judece în America?

Un blogger e sceptic (de fel) și se îndoiește de efectele supralicitate ale unui supliment alimentar, afirmând practic că beneficiile sale nu sunt altceva decât un efect placebo. E dreptul său să se îndoiască, bănuim cu toții zeci de astfel de produse. Dar cum ajunge un anonim blogger din România subiect de dispută legală într-un tribunal din SUA, asta e într-adevăr inedit. Și reprezintă fără doar și poate o potențială știre.

Problema apare când niște middle-manageri din compania românească se ofuschează și consideră respectivele îndoieli (absolut decente) drept defăimări. Nu se întâmplă prea des ca un blogger anonim să fie luat în seamă în sedințele unei ditamai compania multinațională de farmaceutice. Poate că era o lună mai proastă, poate că nu și-au îndeplinit targetul, poate că le stătea în coaste argumentul contra, chiar pe prima pagină Google, în nesfârșita listă de articole publicitare și conținut plătit. Cert e că s-a luat decizia urmăririi respectivului blogger în justiție.

Iar din cauza anonimității respectivului blogger, ce  folosește gratuit serviciile WordPress.com, compania Zenyth Pharmaceuticals a mers mai departe în SUA intentând proces celor de la Automatic Inc, proprietarii WordPress.com. Însă WordPress și-a făcut un renume din protejarea identității bloggerilor săi și a întâlnit cazuri mult mai grele, legate de libertatea de exprimare în dictaturi criminale. Așadar astfel de dispute comerciale legate de defăimare sunt spețe relativ ușurele, au creat chiar și un ghid care să ajute ambele eventuale părți.

În primul rând, dincolo de aspectele legale, nu știu ce să zic despre această abordare de comunicare.

Mi se pare o chestiune de făcut din țânțar armăsar fiindcă dacă n-ar fi fost nu s-ar mai fi povestit și nici eu n-aș fi aflat astfel de acest supliment și îndoielile respective. Care îndoieli oricum sunt bazate pe referințe gen wikipedia și disclaimere ale autorului că nu e specialist, așadar, trebuie citite în această cheie de lipsă de credibilitate. Însă prin această abordare n-au făcut decât să pună egal între expertiza și specialiștii lor și teoria unui blogger anonim. Fiindcă suntem cu toții egali în fața unui judecător.

Zenyth Pharmaceuticals v Automatic Inc (2012)

Zenyth n-a ales strategia ignorării suverane astfel că pe 8 Noiembrie 2012, când va fi prima înfățișare în SUA, vor crea o știre, dacă n-au creat-o deja (plus efectul Streisand aferent). Asta înseamnă implicit încă un val de trafic către îndoielile respectivului blogger. Iar într-un astfel de scenariu blogger vs corporație, David vs Goliath, ghici cu cine se aliază emoțional opinia publică. Iar dacă nu obțin nici măcar ordin judecătoresc și e posibil, atunci e chiar un dezastru de PR.

9gag vs Nescafe zis și Nescafail

Acest caz mi-a amintit de  catastrofa de PR și comunicare de acum un an din Ungaria. Studiu de manual: Nescafe lansează un concurs tipic de Crăciun funcție de numărul de Like-uri de pe pagina companiei. Un anume Janos participă pentru fratele său cu dizabilitate și cere ajutorul comunității 9gag.com să obțină măcar 3000 de Like-uri cât să câștige concursul. Se trezește peste noapte cu 47,000 de Like-uri, mai multe decât toate Like-urile paginii Nescafe. Dar este descalificat (cu acoperire regulamentară) și de aici se pornește furia celor 47,000 de useri din toată lumea care se năpustesc pe toate site-urile posibile și imposibile, de la CNN la Yahoo de ajung și pe Nescafe România. Și devine desigur știre preluată de agenții. Povestea savuroasă aici.

N-am precizat pe nicăieri numele suplimentului fiindcă nu ăsta e subiectul postării ci ineditul procesului deschis în SUA pentru o postare în limba română pe Wordpres.com. Iar povestea respectivului blogger chiar de el însuși spusă o găsiți aici.

Pe această cale mi-am amintit că există un blog specializat chiar pe astfel de aspecte juridice legate de jurisprudența pe internet și îmi permit să bat cioc-cioc cu un trackback. De asemenea, recomand și altor bloggeri să preia subiectul, măcar din solidaritate față de genul ăsta de intimidare corporatistă. Nu de alta dar înțeleg că mass-media e mai reticentă din motive de autocenzură bazată pe bugetul de publicitate.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *