Categories
Stiri

Riscul (mare) la incendiu pentru blocurile reabilitate termic

Nu intenționez să propun aici un mic tratat de siguranță la foc a construcțiilor. Departe de mine să înfierez sistemul termoizolant pe bază de polistiren expandat/ extrudat tencuit.

Însă milioanele de metri pătrați de fațade reabilitate termic stau sub ticăitul unei bombe ascunse în dereglementări sau abateri de la normele de proiectare de bun simț ingineresc.

Nu-i niciun drob de sare, pur și simplu probabilistic vorbind, se va întâmpla. Corecție, s-a întâmplat deja, la Târgu-Mureș: fațada a ars în câteva minute, știrea video, aici. Despre astfel cazuri discut în postare. Chit că va fi în alt oraș, în blocul vecin sau Doamne Ferește! chiar la vecinul de dedesubt – o fațadă d-asta de polistiren tot va lua foc de un capăt la altul. Aviz celor de la etajele superioare!

Polistirenul expandat (EPS) precum și cel extrudat (XPS) sunt materiale relativ noi pe piața românească a izolațiilor termice fiind introduse cu ceva timp (între 10 și 30 de ani) în urma altor țări europene. Tocmai de acest mic avans tehnologic ar fi trebuit profitat pentru a beneficia de know-how-ul aferent. Nu s-a întâmplat acest lucru.

După blocurile gri stăm noi majoritatea începea un cântec de prin anii ’90 și despre asta e vorba în gândurile de mai jos. Despre cum am scăpat de gri și de costurile de întreținere imediate și cum vom da peste alte costuri de întreținere însă pe termen mediu-lung, că deh, obrazul fin cu cheltuială se ține. Despre cum poate lua foc o întreagă fațadă în doar două minute dacă nu este întreținută. Despre lipsa reglementărilor și lipsa instruirii și a grijii în exploatare a noilor clădiri reabilitate termic. Despre focusarea granturilor guvernamentale  spre ieftin și rapid (deci prost) și  ignorarea altor standarde europene mai precaute, ba chiar ignorarea specificațiilor tehnice ale producătorilor. Și nu, strugurii nu-s acri, sunt unul din beneficiarii programelor de reabilitare termică. Pe scurt, noua soluție vine cu beneficii dar aduce și riscuri și costuri suplimentare.

Aș fi putut sparge toate aceste chestiuni în mai multe articole dar am preferat să fie toate detaliile la un loc. Știu că pentru ușor-plictisibilul cititor online nu e tocmai digerabilă o astfel de postare exhaustivă, scrisă în ton ingineresc. Dar nu vizualizările facile sunt scopul meu altfel aș fi scris pe modul panicard cu succes garantat. În fine, pentru un scroll mai lejer am rezumat ideile in paragraful precedent și am schițat următorul sumar:

Cuprins:

Flashover – puțină teorie
Polistirenul în fața SR EN 13501-1:2007
Ce înseamnă Euroclasa B? 20 de minute timp de intervenție.
Riscuri în exploatarea clădirilor termoizolate cu polistiren
Costurile ascunse de întreținere ale noilor fațade reabilitate termic
Principiul compartimentării la foc
Barierele la foc, elemente esențiale în orice scenariu la foc
În loc de încheiere

Flashover – puțină teorie

„Flashover” e un termen ales pentru intervalul când focul izbucnește violent crescând nimicitor în intensitate și extinzându-se foarte rapid. Flashover-ul e un moment cheie pe care toate sistemele și scenariile de siguranță la foc încearcă să-l amâne ca să se poată evacua clădirea iar pompierii să aibă timp să intervină.

Sursa imagine: Cercetare Incerc București

Fiecare material de construcție se încadrează într-o anumită Euroclasă de siguranță la foc începând de la A (beton, sticlă, cărămidă) la  E (textile, lemn netratat). Aceste Euroclase sunt definite sub codul SR EN 13501-1:2007 și se bazează pe o serie de teste aplicate materialului și trei criterii de comportare respectiv inflamabilitatea, fumul și contribuția la incendiu prin felul în care se descompun și ard independent bucățile desprinse din materialul în flăcări.

Inflamabilitatea conform SR EN 13501-1  înseamnă printre altele și cât durează până când materialul testat intră în faza de flashover.

Polistirenul în fața SR EN 13501-1:2007

Polistirenul simplu, fie expandat sau extrudat, se încadrează în cea mai dezastruoasă clasă. respectiv E, în care materialul se presupune atinge faza de flashover în mai puțin de 2 minute și în plus arderea sa contribuie semnificativ la dezvoltarea incendiului.

D-aia oficial nu i se zice polistiren ci „sistem de termoizolare„. Fără să fiu malițios, de prima dată când am auzit prețiozitatea asta m-am gândit la ăia care-ți bat la ușă să-ți vândă un „sistem de curățenie”, de fapt un… aspirator, dar nu cumva să-i zici aspirator, Sistemului!

Toate aceste sisteme de termoizolare sunt alcătuite pe bază de polistiren și foarte important, un strat acoperitor de tencuială de ciment armat cu fibră de sticlă. Totul fixat mecanic pe fațada clădirii. Stratul acoperitor de tencuială are rolul de protecție în cazul unui incendiu și reprezintă motivul principal datorită căruia acest tip de material termoizolant nu rămâne în Euroclasa E ci urcă semeț în Euroclasa B.

Încadrarea asta de succes e încă discutabilă iar în practică presupune atenție maximă la calitatea execuției. De exemplu, acum vreo zece ani branșa producătorilor de polistiren pentru termoizolația clădirilor recomanda 10mm grosime a stratului protector de tencuială. Unele teste la foc se aplică mostrelor cu 8mm tencuială. În timp grosimea acceptată s-a diminuat până la pelicula aplicată în prezent.

Apoi, testarea la foc conform SR EN 13501-1 se face pe un produs instalat special pentru testare, așadar executat ireproșabil față de ce execută Dorel pe șantier. Mai mult, testarea se face în laboratoare de interior, la foc mic continuu, ceea ce a dus la o întreagă dezbatere legată de specificul unui foc de exterior la scară mare pe fațadă, după cum puteți vedea în videoclipul de mai jos. În 2005, UE a decis înființarea unui „task group” mandatat să cerceteze aceste polemici de testare la foc, însă inițiativa a murit în fașă. (pag 79)

Ce înseamnă Euroclasa B pentru sistemul de termoizolare bazat pe polistiren? 20 de minute.

În principiu înseamnă că materialul respectiv deși contribuie la dezvoltarea incendiului, nu duce la o situație de flashover în primele 20 de minute. (pag 2) Practic înseamnă că victimele au 20 minute timp de evacuare iar pompierii tot 20 de minute timp de intervenție eficientă.

În noiembrie 2010, în Dijou, Franța, în ciuda detectoarelor de fum și a sosirii pompierilor în zece minute, o astfel de fațadă aprinsă de la un foc pornit într-o pubelă de gunoi a făcut șapte victime. Imagini BBC aici.

Riscuri în exploatarea clădirilor termoizolate cu polistiren

Cele de mai sus ar putea reprezenta motive de anxietăți nenecesare. Nu e scopul acestui articol să creeze panică. Doresc doar să subliniez că trebuie conștientizate noile riscuri și schimbată mentalitatea fața de măsurile de prevenire și stingere a incendiilor.

Acest tip de termoizolare are avantaje indiscutabile și n-aș ezita să-l recomand sau să mi-l instalez (de fapt sunt și beneficiarul acestei soluții tehnice). Însă trebuie înțeles că vine la pachet cu niște riscuri. Riscuri care se pot combate numai prin măsuri adecvate de prevenire.

Nu se pune problema unei vile sau a unui imobil relativ mic de apartamente, deoarece flacăra tipică în cazul unui incendiu va avea o anumită înălțime care oricum va afecta etajele imediat următoare, cu sau fără termoizolație care să întrețină focul pe fațadă.

Riscul major care dă și titlul acestei postări îl prezintă termoizolarea  fațadelor înalte fără minimul de protecție necesară, așa cum se proiectează și se execută în prezent în România.

Situația e tragică și în exploatarea multor clădiri, vezi cazul blocurilor Confort City ale fraților Negoiță (în septembrie 2012) unde mașina de pompieri nu s-a putut apropia de fațade și mai grav, unde sistemul de hidranți nu a funcționat. E la fel de îngrijorător cazul bloculețelor de câteva apartamente construite în curți de case demolate și în care pompierii efectiv n-au acces la unele fațade. Fiindcă, se știe, orice investitor vrea să ocupe fiecare palmă de teren, să forțeze coeficientul POT la maxim, fără să se gândească că distanța conformă față de un imobil vecin în flăcări ar putea salva vieți.

Ce să mai vorbim de scenariu la foc la blocurile vechi cu o uzură de 20-30-40 de ani, în care ușa de ieșire pe acoperiș are lacăte grele menite să păzească murăturile gospodarilor din bloc? Eu n-am întâlnit bloc comunist în care locatarii să lase ieșirea liberă pe acoperiș și cum într-o situație de urgență în jos pe scări nu prea poți trece de cuptorul apartamentului incendiat, nu pot decât să rămân cu imaginea unor șobolani strânși sus și intoxicați de fum lângă lacătul păzitor de murături.

Apropo, câți oameni cunoașteți cu extinctoare (neexpirate) în debaraua din apartament? Și oricum, ideea e ca toți vecinii să dețină mijloacele și instruirea minimă necesară în cazul unui incident. Câte asociații de proprietari au un scenariu la foc nu doar de formă, în câte blocuri comuniste s-a bifat măcar un exercițiu de evacuare în ultimii douăzeci de ani? Vi-l imaginați pe nenea Gigel desprinzându-se din fața meciului sau pe tanti Tanța lăsând telenovela pentru domnii pompieri aflați în exercițiu de simulare? La această mentalitate trebuie lucrat.

Alte întrebări: cum se vor schimba obiceiurile cu artificii, petarde și grătare pe lângă sau pe bloc? Ce se va întâmpla cu aparatele de aer condiționat de pe fațadă în cazul unui scurtcircuit urmat de flamă? Cum se rezolvă găurile haotice date în fațadă pentru eliminarea gazelor fierbinți de la coșurile centralelor termice de apartament? Cum poți lupta împotriva unor minți teroriste cărora le-ai dat combustibil de știri la fiecare parter de bloc? Cum se schimbă strategia de intervenție „din interior” a pompierilor?

Costurile ascunse de întreținere ale noilor fațade reabilitate termic

Mai sus am arătat că diferența esențială privind combustibilitatea materialului „polistiren” față de produsul final „sistem termoizolant” este stratul acoperitor de tencuială armată cu fibră de sticlă. Diferența între cele două materiale este ca de la Euroclasa E la Euroclasa B (conf. SR EN 13501-1) adică de la 2 minute la 20 de minute timp de reacție.

Așadar întreținerea fațadei nu mai este doar o problemă de estetică urbană ci devine dintr-o dată o problemă de siguranță la incendiu!

Cam câte ierni credeți că va rezista acea peliculă de 3mm de adeziv la fenomenul îngheț-dezgheț? Nu mai adaug alți factori de distrugere gen grindină, păsări, vandalism sau pur și simplu uzură avansată datorată execuției defectuoase.

Care asociații de proprietari vor avea banii necesari unei renovări periodice? Care asociații vor porni aceste demers din proprie inițiativă precaută și nu forțate de o eventuală legislație? Cât va dura și câte incendii vor trebui până la apariția acestei legislații? Nu cumva costurile de întreținere se mută așadar pe termen lung?

Tot la costuri de mentenanță ar trebui să intre și costurile cu polița de asiguare la incendiu. Aceasta reprezintă soluția sănătoasă mai ales că polițele de asigurare în cazul blocurilor termoizolate pe bază de polistiren nu sunt încă diferențiate, deși siteurile de asiguratori au identificat deja riscurile adiționale.

Principiul compartimentării la foc

Revenind la proiectarea acestor fațade, ce-i drept, bunele practici ar putea fi intuite de un proiectant sau un verificator bun însă atât timp cât nu sunt reglementate fără echivoc, acestea rămân la discreția fiecăruia.

Aici intervine compromisul financiar fiindcă, evident, măsurile suplimentare de prevenție costă. Înseamnă timp și bani. Iar aici nu mă refer la măsurile active gen detecția focului, stingătoare, hidranți, sprinklere, sistem de ventilație etc. ci la principiul din spatele oricărui scenariu la foc: compartimentarea.

Compartimentarea lipsește cu desăvârșire din proiectarea și execuția termoizolației pentru fațadele blocurilor înalte. Legat de adjectivul „înalte”: este și aici o chichiță despre ce înseamnă clădiri înalte și foarte înalte în normativele românești. Așa continuu cum se execută în România, acest tip de termoizolație este interzis de către alte standarde europene la blocurile mai înalte de 12m sau 18m. Sau este admis numai cu condiția compartimentării fațadei, respectiv a introducerii a ceea ce tehnic se numește „barieră la foc”: o fâșie perimetrală, repetitivă pe verticală, executată din materiale termoizolante cu o mai bună rezistență la foc cum ar fi vata minerală. De ce vată minerală? Haideți să urmărim experimentul filmat de mai jos.

Înfricoșător, nu? Concluzia din clip se găsește în paragraful de mai sus despre standardul european SR EN 13501-1. Dar și într-un raport recent (iunie 2012, pag. 5) al reputatului institut britanic BRE Global care aduce serioase semne de întrebare privind comportarea la foc a sistemului termoizolator pe bază de polistiren expandat.  Și atenție! mostrele folosite sunt de grosimi cel puțin duble față de cei 100mm folosiți uzual în termoizolările din România. De exemplu, conform raportului respectiv, pe standardul mai specific ISO 13785-1 (care testează exact comportamentul la foc al fațadelor termoizolate), mostra specimen 3 cade testul fiindcă e mai subțire și nefixată mecanic (pag 5, subnota 5).

Apropo de fixarea mecanică: știați că majoritatea producătorilor recomandă câte o ancoră de oțel inoxidabil pe metru pătrat de termoizolație, tocmai pentru a fixa izolația în scenariul dezavantajos al unui incendiu? Dincolo de prinderile din plastic, zise și „pălării” sau „ciuperci”, câte astfel de piese din oțel inoxidabil au fost instalate pe blocurile reabilitate termic de la noi?

Lobby contra Lobby

Desigur experimentul de mai sus a fost probabil comandat de vreo asociație de producători de vată minerală. Acest tip de lobby nu neagă deloc argumentele tehnice aduse în discuție! De partea cealaltă, lobby-ul producătorilor de EPS e chiar comic, promovând toxicitatea redusă a fumului rezultat din arderea polistirenului și mutând astfel discuția despre combustia propriu-zisă a materialului. Am citit amuzat câteva astfel de rapoarte. Însă tot din aceste rapoarte, nu le poți contrazice avantajele tehnice ale izolației lor. Iar polemica asta lobbistă a ajuns inclusiv la noi. Răspunsul e undeva la mijloc, o combinație între vată minerală și polistiren, după cum veți vedea mai jos.

Barierele la foc, elemente esențiale în orice scenariu la foc. Absente în cazul fațadelor reabilitate termic.

Revenind la compartimentare, ați observat astfel de bariere la foc – fâșii din vată minerală repetate măcar din două în două etaje pe fațadele blocurilor „înalte” reabilitate termic în România? Le-ați observat să  închidă conturul ferestrelor, conform specificațiilor unor producători? Lipsesc cu desăvârșire! Singura protecție la foc a tâmplăriei PVC este acel glaf din tablă metalică menit să bifeze acolo juma’ de cerință de normativ vag românesc (fiindcă nici măcar nu se continuă în lateral).

Să cităm din biblia proiectanților români în materie de siguranță la foc, adică bătrânescul P118-99:

Art. 4.1.10. Închiderile perimetrale exterioare ale clădirilor înalte şi foarte înalte vor fi astfel proiectate şi realizate încât să limiteze transmiterea incendiilor de la un nivel la altul. Închiderile perimetrale exterioare se realizează din elemente C0 (CA1) rezistente la foc minimum 15 minute. Pentru limitarea transmiterii incendiilor pe faţade se prevăd separări de minimum 1,20 m, C0 (CA1), etanşe la foc minimum 30 de minute între vitrări şi se utilizează numai tâmplărie exterioară C0 (CA1).

Art. 7.4.5. Limitarea propagării focului între funcţiuni diferite dispuse întro clădire etajată, se va asigura şi pe faţade (prin exteriorul închiderilor perimetrale), prin realizarea unor porţiuni pline între golurile succesive din faţade (care se suprapun), sau prin alte măsuri de protecţie corespunzătoare (copertine, ecrane, etc).

Și revenim la epitetele inginerești „înalte și foarte înalte„. Din păcate, zece etaje nu înseamnă „înalte” și uite-așa termoizolăm legal și fără frică de repercusiuni! Altele decât propria conștiință, desigur.

Mai mult a apărut și un recent (și nedatat că deh, nu se încurcă domnii ingineri cu astfel de aspecte livrești – dar putem ghici că este publicat după 2011 conform bibliografiei) normativ pentru proiectarea fațadelor cu alcătuire ventilată, care însă nu e cert dacă se aplică și în cazul fațadelor termoizolate pe bază de polistiren tencuit. Acest proaspăt normativ scutește de obligația introducerii de bariere la foc pentru fațadele din Euroclasa B, obligativitatea începând cu clasa C dar chiar și în acest caz, normativul îndeamnă la meditație, așadar „se va analiza”:

Art. 222 Barierele rezistente la foc sunt elemente orizontale și verticale, liniare, cu rol de întrerupere a efectului de coș în caz de incendiu a cavității/golului ventilate existente în sistemele de fațadă ventilate. Aceste produse trebuie să fie E 30. Fixarea se va realiza conform detaliului testat de producătorul barierei. În situația termoizolațiilor combustibile din clasa de reacție la foc cel puţin C-s2, d0, prefabricate (conțin componenta de protecție și finisaj, componenta termoizolantă și golul de aer) se va analiza întreruperea pe toată grosimea elementului prefabricat.

Art. 224 Preîntâmpinarea propagării incendiului pe fațada ventilată trebuie realizată și pe lungimea construcției, nu doar pe verticala acesteia. Astfel la fiecare 30 de metri liniari de fațadă, se vor prevedea bariere rezistente la foc E 30.

Nu pot decât să sper că reglementarea mai laxă a reputaților autori e bazată pe presupuneri științifice și date recente din industrie. Deocamdată nu ne rămâne decât să avem încredere că știu ei mai bine.

Cum stă treaba prin alte părți mai bine reglementate la foc? Mai strict. Să luăm la întâmplare de pe internet, un producător și să citim nota de final de aici. Sau alt producător, în certificatul său de conformitate, la pagina 7 de aici. Ambele obervații legate de barierele la foc, le aveți și mai jos.

Sunt mai multe exemple, alți producători vin cu detalii tehnice despre cum se izolează conturul ferestrelor cu vată minerală. Mi-ar plăcea să cred că există blocuri reabilitate termic care respectă  recomandări precum cele de mai sus. N-am văzut, n-am auzit să existe, din păcate nici măcar o minimă dezbatere de siguranță la foc nu există, în ciuda milioanelor de metri pătrați de fațade reabilitate termic cu bani de la buget.

În loc de încheiere

Ca tweet, acest articol ar putea fi prins într-un status cam așa: la vremuri noi, riscuri noi. Și costuri de întreținere, tot noi.

Dacă ați ajuns până aici, pe bune sau pe sărite, nu pot decât să mă bucur. Din motive de spațiu și timp liber, în alcătuirea acestei postări n-au mai intrat referințele la incendiul fațadei termoizolate a Grand Hotel RIN al fraților piromani Negoiță sau incendiul fațadei clădirii de birouri Millenium de la Armenească. Plus o mulțime de alte articole străine relevante și câteva clipuri faine de pe youtube. Vă voi lăsa cu o excelentă prezentare, mai generalistă, a unei asociații europene a pompierilor și cu o altă prezentare legată de incendiul blocului reabilitat termic din Miskolc, Ungaria.

Vă voi lăsa de asemenea, sper, cu câteva întrebări. Luați rândurile de mai sus drept ceea ce sunt, adică doar o postare de blog, niște gânduri pentru amicii de la comentarii, niște griji de împărțit cu prietenii de pe Facebook. Noi să fim sănătoși!… și precauți.Despre aceste anunțuri publicitare

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *