De mai bine de un an, zona în care locuiesc este scena unor variate lucrări edilitare: primul val de îngropare a unor cabluri (Netcity, cred); nesfârșite defecțiuni și prin urmare reparații la rețeaua de apă rece, care au condus la decizia de a înlocui întreaga rețea pe mai multe străzi; reabilitarea termică a blocurilor; mai multe serii de reparații la rețeaua de termoficare; noul val de îngropare a unor cabluri (poate fi diferențiat de primul val prin „tehnologia” șanțurilor înguste, de 15-20 cm); iar între ele, sporadic, asfaltarea străzilor principale. Nu pun în discuție utilitatea lucrărilor, ele sunt necesare (poate despre metoda aleasă pentru reabilitarea blocurilor să mai cârcotim câte ceva). Indiferent dacă au fost comandate de primărie (reabilitarea blocurilor, asfaltare) sau de firme private (toate celelalte), am constatat câteva probleme comune:
- nu e vizibilă niciun fel de strategie care să minimizeze pierderile. Las la o parte avariile, că nu pot fi anticipate, dar, ca în filmele cu proști, ambele valuri de îngropat cabluri au venit imediat după repararea anuală a străzilor. Nu e prima dată când se întâmplă, acum mai bine de un an lucrările (programate!) de reparații la termoficare au fost tot așa, imediat după asfaltare
- toate lucrările de asfaltare de la finalul intervențiilor sunt de mântuială. După maxim două luni de la finalizare, asfaltul se lasă, probabil pentru că e de proastă calitate iar pământul de dedesubt nu e bine bătut. Apar denivelări și crăpături. Când vine ploaia crăpăturile încep să se fărâmițeze și apar gropi. Asta se întâmplă inclusiv pe străzile principale.
- pe lângă că sunt prost făcute, asfaltările durează și mult. De obicei – iar asta e vizibil cu precădere la cabluri – firma executantă preferă să sape mulți kilometri, să acopere doar cu pământ, și doar la final să asfalteze. Probabil e mai ieftin. Dar asta înseamnă că șanțul din zona unde a început lucrarea stă descoperit săptămâni sau chiar luni. Asta înseamnă mizerie și dificultăți de circulație pentru bătrâni, persoane cu cărucior cu copii, persoane cu dizabilități sau biciliști, pe o durată lungă de timp.
- niciuna dintre lucrări nu are o minimă atenție pentru mediul înconjurător. Acolo unde e vorba de șanțuri – la cabluri și țevi – pământul excavat e pus alături de șanț și lăsat zile întregi. Bate vântul, plouă, trec mașini și oameni, pământul se transformă în praf și se răspândește peste tot în jur. Nu o dată străzile arată precum ulițele de țară, ca să nu mai vorbim de praful înghițit de toți locuitorii și trecătorii. La lucrările de reabilitare o singură dată am văzut schelele acoperite cu plasă de protecție; era în campania electorală, iar plasa era o mare reclamă la Vanghelie. Mi s-a întâmplat să ies din casă și să mi se pară că ninge de la bucățile de polistiren ce zburau prin aer.
- niciodată nu am văzut o preocupare pentru protecția muncii. Muncitorii lucrau fără echipament de protecție, vara erau adesea la bustul gol. Nu am văzut încă un lucrător cu pick-hammerul care să aibă căști de protecție pentru cap și urechi sau apărătoare de corp. La lucrările de reabilitare a blocurilor nu am văzut niciun fel de protecție pentru muncitorii aflați la înălțime. Ba chiar în unele cazuri situația era de-a dreptul dramatică – vedeți imaginea alăturată, muncitorii sunt între etajele cinci și șase (scuze pentru calitate, e făcută cu telefonul mobil)
- nu am văzut niciodată vreo formă de control sau monitorizare din partea primăriei sau a altor instituții publice. În fond, lucrările se petrec pe spațiul public, au nevoie de aprobări, trebuie să respecte niște reguli, deci cineva ar trebui să verifice că se întâmpla asta. E desigur o opinie subiectivă, că nu am stat toată ziua să mă uit ce mai fac oamenii la lucrări. Dar este o opinie împărtășită și de ceilalți co-blocatari, inclusiv de cei mai în vârstă, care-s mai toată ziua pe acasă
În general, deși e un domeniu în care avem tomuri întregi de legislație, reguli, standarde etc., impresia este nu doar că se lucrează prost, ci și haotic, fiecare după capul lui. Costurile acestei debandade edilitare le suportăm noi toți, prin taxe, tariful ridicat al utilităților și serviciilor respective, praful înghițit și disconfortul creat. Habar n-am ce aș putea să fac să ajut la rezolvarea acestei probleme.