Categories
Stiri

Aparținător într-o clinică privată – o laudă spitalului Sanador

Nu mai fusesem de ceva vreme aparținător (adică însoțitor al unui pacient, pentru cine nu e familiarizat cu jargonul spitalului românesc). Am trecut în ultimii cinci ani, ca aparțințor, pe holurile spitalului Fundeni (clinicile de chirurgie cardiacă și chirurgie hepatică) și Cantacuzino. Am avut o scurtă vizită și prin Spitalul Militar. De fiecare dată am rămas cu un gust amar legat nu atât de condițiile proaste cât de lipsa de omenie a majorității personalului. De foarte curând am testat din aceeași postură și un spital privat, Sanador din București. Trebuie spus că e vorba de un caz mult mai ușor din punct de vedere medical și, spre deosebire de cele dinainte, cât se poate de fericit – naștere. Poate că sunt influențat și de experiențele negative anterioare, însă oricât aș fi de cârcotaș, (aproape) că nu am de ce să mă plâng. 

Probabil că trebuie să încep cu curățenia impecabilă și starea materială a clinicii. Nu doar că nu am văzut picior de gândac (da, în spitalele de stat poți să ai neșansa de a întâlni colonii întregi), dar deși am căutat (știu, am exagerat, n-am putut să mă abțin), nici de praf n-am dat. Curățenia se făcea în mod discret și am zâmbit amar amintindu-mi de năvala infernală a angajaților Romprest ce se petrecea în fiecare dimineață la ora 5 la Fundeni. În saloane, paturi ergonomice, aparatură nouă, aer condiționat, geamuri ce se închid bine, băi dotate complet și funcționale. Ordinea era strictă, ca să intri trebuia să treci prin recepție, de unde obțineai o cartelă de acces la lifturi; iar la etajul dorit te echipai cu halat și botoșei de plastic de unică folosință.

Și totuși, cu tot regulamentul strict, accesul aparținătorilor nu doar că nu era îngrădit, ci și încurajat și ajutat. Sigur, trebuia să te anunți la recepție, dar era doar o formalitate și până la urmă e bine că ai unde să întrebi încotro să mergi, nu bâjbâi pe holuri (ați fost vreodată în labirintul de la Fundeni?). Programul de vizită este generos, de la 7 la 22, aveam la dispoziție parcare în subteran gratuit (la Fundeni plătești ca să intri cu mașina în curte…). În salon puteau intra câte o persoană, maxim două, din motive de igienă, dar peste tot sunt spații de așteptare cu canapele comode și apă pentru familie și prieteni. Am fost uimit în toate spitalele românești, până acum, de lipsa completă de înțelegere a nevoii pacientului de a avea aproape prieteni și rude; la toate spitalele de stat, ca aparținător am fost un instrus ce trebuie alungat și a trebuit să mituiesc personalul ca să fiu lăsat să intru și să îmi văd fratele, tatăl sau soția internați în spital.

Dar punctul forte la Sanador este personalul. De la medici până la recepționer (sau dacă vreți până la paznic, că până și el era politicos), nu am întâlnit măcar o dată încruntarea, vorba urâtă, ridicarea tonului și altele asemenea cu care te obișnuiești în spitalul public. Zâmbitori, politicoși, întotdeauna amabili, gata să ajute. Am ajuns la spital pe la 2 noaptea; în salon am fost în 15 minute, au constatat că e într-adevăr momentul, l-au chemat pe medicul soției, acesta a venit imediat de acasă. Dacă am cerut ceva și nu s-a putut pe loc, am primit scuze și promisiunea unei reveniri rapide; nu am fost uitat vreodată. Oricine a fost într-un spital de stat ar fi rămas uimit să constate că cerând infirmierei să schimbe un cearceaf ușor pătat nu doar că nu am fost bombănit sau certat, ci a schimbat tot patul, cerându-și scuze că nu au venit fețele de pernă de la curățătorie și revenind din proprie inițiativă să schimbe și perna după un sfert de oră.

Din punct de vedere medical, nimic de reproșat. Medicii, moașele și asistenele au fost la înălțime, n-am avut absolut nicio problemă. Desigur, așa cum am spus, nu a fost un caz dificil, dar la câte am auzit și despre greșeli în săli de naștere, sunt foarte mulțumit. Îi recomand oricând cu căldură. Spitalul a avut toate medicamentele și materialele necesare, inclusiv haine pentru mamă și copil pe durata spitalizării. Nu doar că nu am adus nimic de-acasă, ba chiar am și plecat cu un pachet de scutece, o cutie de lapte praf (ambele începute pe durata spitalizării, dar pe care le mai folosesc încă la o săptămână după naștere) și o grămadă de produse promoționale de la diverse firme.

Și ca să mă plâng totuși de cineva, la biroul de internări/externări și la contabilitate se mișcă destul de greu. A trebuit să merg de două ori pentru semnarea contractului și la externare am așteptat vreo două ore să fie gata factura. Contabilii ăștia reușesc să strice totul!

Totul are un preț, veți spune pe drept cuvânt. Am vrut aceste condiții, am plătit la privat. Dar să ne amintim că și la stat plătești, informal, de la medic până la infirimieră (să-mi aduceți aminte să vă spun povestea cu asistenta șefă și mercurialul șpăgilor). La Sanador costul întregului pachet de servicii a fost de aproximativ 6.300 de lei (6.284 mai exact). Casa de asigurări de sănătate a plătit 3.100 de lei, iar noi diferența de 3.200. Dintre aceștia, cam 1.000 de lei au fost cazarea (ar fi fost mai ieftin dacă alegeam cameră cu două paturi), 400 de lei un screening metabolic (opțional) și 100 de lei montatul cerceilor medicali (opțional), restul costul efectiv al nașterii spontane; în caz de cezariană, costul ar fi crescut cu până la 1.000 de lei (în funcție de rangul medicului, de la specialist la profesor).

Pe scurt, am plătit 3.200 de lei, incluzând 500 de lei servicii opționale și având condiții excelente. Nu știu care mai sunt șpăgile pe la spitalele de stat, sunt chiar curios dacă adunând gincologul cu anestezistul cu asistentele și cu infirmierele nu aș fi ieșit tot pe-acolo. Una peste alta, din punctul meu de vedere a făcut toți banii. Recomand oricui și oricând spitalul Sanador pentru naștere și, de ce nu, și pentru alte servicii.

Nu pot să închei fără să revin la întrebarea ce e defect, noi sau sistemul. Toți angajații Sanador sunt veniți din sistemul public; unii încă mai lucrează și într-un spital de stat. Cum se face că într-un sistem se comportă într-un fel, în celălalt cu totul diferit? Nu se poate să fie vorba doar de bani – așa cum spuneam, și la stat se plătește, informal – altceva se întâmplă. Unde greșim?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *