Categories
Stiri

Plagiatul lui Ponta. Îmi e rușine de rușinea lor

Consiliul Național de Etică a decis astăzi, oficial, că Victor Ponta nu a plagiat. Verdictul este în clară contradicție cu realitatea, de vreme ce orice persoană ce știe să citească un text va vedea cele 80 de pagini din teza de doctorat a lui Ponta copiate cuvânt cu cuvânt din alte cărți. Pentru imaginea lui Ponta, mai ales în străinătate, verdictul oficial nici nu mai contează, plagiatul îi va fi veșnic lipit de carieră; îl ajută astăzi să își păstreze scaunul și atât. Însă cum am ajuns aici, cum e posibil ca nouă cercetători români să se acopere public de rușinea de a se face că nu văd realitatea? Citind raportul Consiliului vedem limpede că cei nouă s-au făcut că nu văd și au transformat o analiză academică într-o chițibușeală avocățeacă.

Consiliul se bazează pe o decizie a unei Comisii tehnice anonime. Aceasta a luat în discuție cadrul legislativ, opinia celui acuzat, alte teze de doctorat din aceeași perioadă și poziția autorilor despre ale căror lucrări se afirmă că ar fi plagiate. Lipsește de aici tocmai esențialul: lucrările plagiate. Pur și simplu, „experții anonimi” nu au considerat necesar să verifice copierea cuvânt cu cuvânt din lucrările respective, să confrunte textele. Așa încât concluzia se referă la proceduri și nu la text. E legal, spun experții și acceptă Comisia, dar totul e doat o chichiță avocățească.

Nu întâmplător, unul dintre cei trei experți „independenți”, identificat de gandul.info, este un cunoscut avocat: Gheorghiță Mateuț, coleg cu Victor Ponta în cazul Tender, apropriat al PSD, apărător al unui dintre inculpații din lotul „Trofeul Calității”. Pentru posteritate, să notăm definiția plagiatului din legea nr. 206/2004:

Un motiv bun să nu citească textele, nu? Dar avocatul Mateuț oricum ne spune că Ponta și-a susținut teza în 2003, deci anterior apariției legii. Pe atunci, plagiatul nu fusese definit legal, deci nu exista. Mateuț nu a fost chemat să facă o evaluare academică, ci să găsească o ieșire procedurală pentru Ponta. A făcut acest lucru și CNE a luat-o drept bună.

Anterior, ministrul interimar al educației, Liviu Pop, fusese trimis să „facă ordine”. A desființat CNE în vechea componență și a numit un grup mai obedient (nu chiar așa obedient, de vreme ce 2 din 11 și-au dat demisia înainte de a fi obligați să își asume această decizie); a desființat  Consiliului National de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare cu o zi înainte ca acesta să analizeze același caz și a făcut presiuni împotriva membrilor acestuia; a schimbat legislația pentru ca CNATDCU să nu mai poată face această analiză și a lansat un atac defăimător la adresa cercetătorilor români atunci când membrii CNATDCU au refuzat să respecte abuzul de putere și au continuat analiza plagiatului lui Ponta. Seria incredibilă de abuzuri a condus la situația în care un CNATDCU acuză plagiatul, dar decizia nu este oficială, iar CNE refuză, oficial, să îl vadă.

Ajungem la cei nouă membri ai CNE. Textele sunt peste tot pe Internet, oricine le poate citi. Ei, membrii CNE, vor da ochii cu colegii lor, cu cercetători străini, cu prietenii, cu familia, cu cunoscuții. Vor ști tot timpul că s-au făcut că nu văd 80 de pagini copiate, pentru că le-a fost frică, pentru că sunt lași, pentru că sunt slabi, pentru că nu au coloană vertebrală. Îmi e rușine de rușinea lor.

Anterior, Consiliul facultății de drept a Universității București s-a făcut de râs refuzând să analizeze cazul, tot pe considerente legislative: că nu are competențe. Totuși, plagiatul lui Ponta este în discuția unei Comisii de Etică numită de Senatul Universității, iar verdictul acesteia este așteptat. Noul ministru al educației a lansat din timp o amenințare, că ar putea desființa școala doctorală a universității dacă plagiatul e dovedit. Să vedem dacă cercetătorii și profesorii Universității București, apărați de autonomia universitară și mai ales de propria conștiință, vor avea demnitatea de a spune adevărul.

Nu pot să nu mă întreb ce va urma acum, după ce Ponta are un verdict „oficial”. Va amenința cu chemarea în instanță pe oricine va spune că a plagiat? Va face o astfel de amenințare înainte de decizia comisiei de la Universitate?

UPDATE. Cu mulțumiri lui Stelian pentru semnalare, să adăugăm un citat din Codul de Etică al Universității București, despre integritate academică și responsabilitate morală:

Va fi Universitatea la înălțimea propriilor principii?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *