Categories
Stiri

Dramoleta alternantei la putere in Romania

Printre multe alte definitii posibile, majoritatea mai patetice si inevitabil mai subiective, putem spune si ca zilele acestea asistam la o tentativa de alternanta la putere. In cea mai mare parte din istoria Romaniei schimbarile de putere au fost mult mai dramatice, terminandu-se de obicei cu uciderea fostului conducator sau, in rare cazuri fericite, cu exilul.

De la ultimul conducator ucis pana in prezent am avut trei momente de alternanta la putere. Primul, Iliescu – Constantinescu, a fost cel mai elegant, desi in campanie acuzatiile fusesera cat se poate de grave. Asta poate si pentru ca a fost o falsa alternanta, impusa de EU. Cand Iliescu a pierdut pe bune puterea in PSD nu a mai fost nici pe departe la fel de elegant, ba chiar a facut si un infarct.

La a doua alternanta, in 2000, „fostul” a cedat nervos si a renuntat sa mai concureze. Un fel de abdicare. La a treia, in 2004, la 10 minute dupa anuntarea rezultatelor langa „fostul” Nastase mai ramasesera doar Ponta si cu Daciana. Iar fostul e acum la puscarie. *

Cam acestea sunt efectele pierderii puterii la romani in istoria recenta: executie, cadere nervoasa, infarct sau puscarie. Sunt rezultatul lipsei exercitiului democratic.

De fiecare data cand se schimba puterea se folosesc expresii tari, apocaliptice: „schimbare de regim”, „sfarsitul democratiei/libertatii/statului de drept”, „intoarcere in urma cu 20 de ani”, etc. Orice alternanta capata dimensiuni istorice, se proclama sus si tare ca va schimba viata noastra pentru totdeauna, in bine sau in rau.

Dramoleta aceasta se completeaza perfect cu lipsa oricarei actiuni eficiente din partea celor ce folosesc aceste vorbe mari si cu concluzia trista de dupa consumarea presupusului sfarsit/inceput de lume: „si astia sunt la fel”.

Toate aceste comportamente se incadreaza foarte bine in acel specific zonal balcanic pe care vesticii si mai ales germanii si anglo-saxonii nu il pot intelege. Si sa recunoastem cinstit, nici noi nu ne putem intelege de multe ori.

Traian Basescu este un personaj capabil sa transmita emotii deosebit de intense, pozitive sau negative. Totodata, ramane deocamdata un nod gordian pentru clasa politica din Romania: nu a putut fi invins niciodata in alegeri, nu s-a putut niciodata colabora fair-play cu el. Adaugand si canicula de afara ale carei efecte (nu radeti!) asupra luciditatii sunt cunoscute, este explicabil de ce trairile politice din aceste zile sunt atat de intense.

E posibil ca evenimentele din aceste zile sa aiba efecte importante pentru viitorul Romaniei. Dar daca ne desprindem putin de pasiuni cred ca putem recunoaste: e putin probabil. Criza economica globala si situatia speciala din Europa, ce are drept efect scaderea atractivitatii si puterii EU si a zonei euro, vor conta mult mai mult pentru felul in care va arata viata noastra in urmatorii ani decat daca de 1 Decembrie onorul il va primi Basescu sau Antonescu.

Avem fiecare la dispozitie cateva actiuni pe care le putem face in sprijinul propriilor convingeri: sa mergem sau nu la vot, sa votam intr-un anumit fel, sa ne exprimam si argumentam pozitia, sa ASCULTAM si ce spun altii (aici stam cam prost), sa ne promovam parerile alaturi de cei ce cred la fel, prin partide sau organizatii de orice fel.

Cu siguranta insa cea mai proasta alegere este aceea de a lua mai in serios decat merita aceasta dramoleta balcanica. Consumul nervos e la fel de util precum lacrimile varsate de babe la telenovele. Daca avem nevoie de o descarcare nervoasa din cauza altor probleme, da, Traian Basescu sau Mircea Badea sunt saci de box ideali, iar ei nu se supara, ba chiar obtin castiguri personale din felul acesta de notorietate. Dar mai putina emotivitate risipita aiurea si mai multa actiune concreta ne-ar ajuta cu siguranta mai mult. Asta apropo de germani si de reteta lor de succes.

* A nu se intelege ca sustin teoria „procesului politic” impotriva lui Nastase. Guvernarea Nastase a fost profund corupta, iar respectivul a fost beneficiarul banilor colectati de la firme cu ocazia Trofeului Calitatii. Insa sa recunoastem, incarcerarea unui fost prim-ministru la 8 ani dupa ce a parasit functia pentru fapte de coruptie comise in timpul mandatului nu e tocmai un eveniment uzual intr-o democratie. Coruptia sistemica la cel mai inalt nivel e tot un semn de imaturitate a statului.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *