Categories
Stiri

Cum m-am păcălit cu ING Asigurări

Feriți-vă de ING Asigurări, că vă păcăliți ca mine! M-am păcălit semnând o poliță de asigurări, desigur. Vina îmi aparține, că n-am citit cu atenție toate clauzele și nu am căutat să înțeleg mai bine în ce mă bag. Dar să vă spun povestea, poate alții vor evita greșeala. (Notă: între timp, ING și-a schimbat numele în NN Asigurări; pentru că articolul este încă citit, am adăugat în iunie 2015 informația despre noul nume).

Prin 2003, într-un context favorabil, am devenit mic întreprinzător, adică mi-am deschis o firmă, cu statut de microîntreprindere. Firma o mai am și acum, dar niciodată nu a fost mai mult decât un vehicul fiscal pentru munca mea, ca individ. Pe vremea aceea, marele avantaj era că impozitul de 3% pe venit însemna cu mult mai puțin decât împovărătoarele taxe și contribuții pe salarii. Dezavantajul era că fără contribuțiile respective nu aveam acces la unele servicii publice. Am rezolvat lucrurile parțial angajându-mă la firma mea cu salariul minim pe economie.

După o vreme mi-am pus o întrebare importantă: dar pensia? Ca orice om calculat, dar închistat în gândirea mea mic-burgheză, mă gândeam că neplătind constribuții sociale, la pensie o să cam am probleme. Așa că în 2005 m-am adresat încrezător sectorului privat.

Încrederea a fost greșeala mea capitală. Cunoaștem că statul e rău administrator, firmele private se descurcă mai bine, dacă tot dau bani, mai bine dau la privat, că are mai bine grijă de ei. Da, dar asta nu implică și prezumția de bună-credință. Măcar la stat, teoretic, funcționarul are între obiective bunăstarea contribuabilului și problema principală e incompetența. Cu funcționarul sau firma de asigurări trebuie mai multă atenție. Lecția asta am învățat-o.

ING Asigurări suna bine, firmă olandeză, imagine bună (acum se numește NN Asigurări, după o operațiune de rebranding). În plus, aveam un cunoscut care se ocupa cu asta. Zis și făcut. M-am întâlnit cu amicul meu, i-am prezentat problema și, evident, mi-a spus că are soluția: planul de asigurări MERIT etc. etc. – aici a urmat o prezentare plictisitoare despre beneficii. Am înțeles de la început că vorbim de o asigurare, nu de o pensie așa cum o înțelegem noi în limbajul curent, nu-s chiar așa de fraier, dar am convenit că ne gândim ca la o pensie lunară. Datele de intrare au fost vârsta la care aș vrea să încep să încasez banii și ce sumă lunară. Am stabilit ca la a doua întâlnire el să vină cu calculele necesare.

Îmi amintesc cu duioșie de naivitatea cu care am abordat acele întâlniri. Aveam încredere în etica sistemului capitalist – câștigăm toți, nu? – și în agentul de asigurări – tânăr, la costum, discurs coerent. Așa că la a doua întâlnire am acceptat tot planul propus de agent, fără să pun prea multe întrebări. M-am uitat pe niște grafice frumoase despre cum va crește venitul meu, am răsfoit plictisit contractul (multe pagini!) fără să citesc prea atent multele definiții în limba de lemn a asiguratorilor, ba chiar am acceptat niște opțiuni care cică îmi garantau siguranța mea.

Prima dată când am citit cu atenție ce am semnat a fost după vreo trei ani, când îmi puneam problema unei investiții și mă gândeam să renunț la asigurare pentru a avea cash. Atunci am descoperit că profitul meu e mai degrabă iluzoriu, iar al firmei foarte concret. Nu am anulat pensia, pentru că ar fi însemnat să pierd practic tot la acel moment.

Suntem acum șapte ani mai târziu. Să ne uităm la cifre (rotunjite, fără zecimale):

  • Am plătit până acum firmei de asigurări 17.975 lei . Ca să obțin această cifră a fost nevoie să mă uit pe documentele mele, nicicum nu o aflu din informările de la ING.
  • Dintre aceștia, 877 reprezintă costuri cu opțiunile „pentru siguranță” (revin) și 616 lei taxe de administrare. Adică pentru ING profit 1.493 lei și pentru mine o pierdere similară
  • Cu restul (adică 16.582 lei), ING a făcut investiții cu cap, ridicând valoarea contului meu la 16.617 lei. Deci în șapte ani am făcut profit 35 lei (comparați cu pierderea din paragraful precedent).
  • Dar, atenție, dacă vreau să reziliez contractul, valoarea de răscumpărare este de doar 14.015 lei (n-am stat să buchisesc exact cum se calculează). Această cifră nu este comunicată clienților în mod direct (o fi legal? trebuie să verific), a trebuit să o smulg eu de la șefa agentei.
  • Mai mult, la reziliere se aplică și o taxă de răscumpărare de „aproximativ 2.900 lei” – am citat din șefa numită, că nici asta nu mi se spune clar în informările primite. Deci dacă aș avea nevoie de bani, aș primi 11.115 lei
  • Pe scurt, în șapte ani de investiție în ING Asigurări, eu înregistrez o pierdere directă de 1.493 lei, profit pentru firmă, și o pierdere potențială de 6.860 lei (diferența între cât am plătit și cât aș lua). Profitul potențial al firmei este de 17.975 lei, că momentan are toți banii mei.
  • Atenție, nici măcar nu am luat în calcul inflația și devalorizarea monedei

O vorbă despre opțiunile de siguranță. Este vorba de de opțiunea de scutire de plată a primelor, pe care am reziliat-o anul trecut, când mi-am dat seama că încă e acolo, și o asigurare de deces din accident, de care voi scăpa anul ăsta. Este foarte restrictivă ca posibilitate de activare și la cum merge economia e mai probabil să aibă ING accident decât să am eu. Ambele au fost sugerate de agent și eu am semnat ca prostul.

Să mai spun și că la un moment dat agentul ce mi-a făcut polița a fost promovat și am fost preluat de altcineva. S-a schimbat și stilul de lucru. Dacă până atunci, de câte ori era o treabă de discutat (anual trebuie semnată reînnoirea poliței), agentul venea pe la mine, doamna asta nouă (aproape că îmi vine să îi dau numele), pretinde să mă duc tot eu, plătitorul pe la ING. Doar după ce am făcut scandal am ajuns la un compromis, dialogăm prin email, cu documente scanate.

Anul ăsta m-a enervat rău. Conform legii, trebuie să primesc anul o scrisoare cu informații de la ING. Scrisoarea a fost emisă pe 11.04.2012, eu având termen de răspuns dacă vreau să schimb ceva până pe data de 9.05.2012. Nu am primit niciodată originalul prin poșă, iar agenta mea mi-a trimis-o scanată pe 16.05.2012. Acum cică să mă duc eu să le duc răspunsul oficial. Mă rog, îl trimit prin poștă, tot trebuie să mă duc să trimit declarația de venit către stat.

Acum stau și mă uit la hârtia asta: să continui aventura sau să renunț acum. Teoretic, asigurarea este pe termen lung, deci pierderea scade în timp, la un moment dat trece pe profit. Asta dacă nu ne gândim la inflație. Și, evident, dacă presupunem că ING Asigurări nu-și va da obștescul sfârșit în fața crizei globale (nb. încă trăiește, dar și-a schimbat părul: se numește NN Asigurări).  Ce să fac, ce să fac?

Oricum, mi-am propus să îmi vărs nervii cumva:

  • o să mă plâng în scris de agentă
  • o să studiez dacă pot să fac plângere la CSA și/sau la protecția consumatorului despre lipsa de informații esențiale din informări și despre faptul că nu mi-au trimis documentele în original
  • o să le spun tuturor celor ce vor să asculte: feriți-vă de ING Asigurări (sau, cum îi zice acum, NN Asigurări), că vă păcăliți ca mine!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *