Categories
Stiri

Amintiri cenusii, sau de ce sunt anticomunist convins

Vine perioada aceea din an in care unii, poate ca scarbiti de colinde, vorbesc despre ceea ce unii considera Revolutie si altii considera lovitura de stat, comunism, etc. Randurile de mai jos sunt un comentariu mai vechi de pe vremea cand nu faceam parte din cei care scriau pe acest blog. Am mai modificat pe ici pe colo, prin partile esentiale.

Imi aduc aminte cu „placere” de momentele :

  • cand cumparam paine pe cartela, si fiind familie cu 3 membri aveam dreptul la 3 sferturi de paine pe zi, asa ca ma duceam la gramada de sferturi si alegeam 3 pe care ma straduiam sa le aleg cat mai mari. Bineinteles ca erau o gramada de maini care le rascolisera inainte …
  • cand ne intorceam seara de la gradina de vara dupa vreun spectacol sau film, asa, ca pe la 10-11 noaptea vedeam oamenii asezandu-se la cozi si ai mei se interesau “ce se da”
  • bananele verzi pe care le puneam invelite in ziar sus pe sifonier de craciun sa le mancam coapte peste 1-2 luni
  • alergatul cu canistrele prin oras pe la cunoscuti in seara de dinainte de plecarea in statiune ca sa facem rost de benzina …
  • autobusele rablagite si ruginite in care vara aveai toate sansele sa te sufoci in inghesuiala daca erai copil cu inaltimea de sub 1,5m
  • justificarile pe care le dadeau parintii sefilor “de la partid” sau la secu’ pentru tot felul de vini inchipuite (ca doar erau fosti refugiati si deportati, deci suspecti si posibili sabotori)
  • serile „romantice” de iarna la lumina lampii cu gaz, caci se facea economie la curent electric
  • nesfarsitele pile si negocieri necesare pentru obtinerea unei butelii de aragaz pline care sa o inlocuiasca pe cea goala
  • incalzitul la aragaz a apei pentru ca sa avem cu ce ne spala, (foloseam 10 litri de apa calda o data pe saptamana pentru spalat din cap pana in picioare)
  • cele 2 perechi de sosete, una de botosi, o pereche de pijamale, un trening, o vesta si un fes cu care trebuia sa stau imbracat ca sa dorm sau sa stau prin casa
  • sticlele de vin date “lu’ Jana de la carne” sa facem rost de niste oase cu 3 fire de grasime pe ele si “lu’ nea *escu de la alimentara” sa ne faca rost de niste unt sau malai (acestea erau cele mai cunoscute si respectate personaje din micul orasel de 20 de mii de locuitori de pe malul Dunarii unde locuiam)
  • “leganoshdetza” de la bulgari, singurele desene pe care le mai vedeam in afara de cele de duminica
  • vesnicul reportaj de la telejurnal cu ce mult a crescut somajul la capitalisti
  • cand mult asteptatul film artistic nu era difuzat, pentru ca sa apara in schimb nustiuce discurs patrioti inaltator al conducatorului iubit
  • propaganda pe care ne-o turna invatatoarea cel putin o data pe saptamana despre conducatorul iubit si luptele eroilor comunisti cu asupritorii capitalisti
  • vesnicul mic dejun paine-cu-unt-si-cu-gem-si-cu-ceai (cand aveam noroc si gaseau ai mei unt) care mi-a lasat o foame psihica de care m-am vindecat prin 2004
  • nesfarsita alergatura cu sacosile prin oras pe la cozi, pe unde „se dadea ceva” mai ales produsele „pe sub mana” fiind cele mai cautate.
  • necontenita munca de a pregati conserve pentru iarna, pentru a nu muri de foame …
  • cum carau apa vecinii verilor mei care stateau la curte, nu aveau apa la robinet, si nici nu aveau fantana, 500-1000 metri, tocmai din curtea IAS-ului ca sa aiba ce sa bea, cu ce sa se spele, etc; era o adevarata caravana de carucioare de butelii cu butoaie cu apa pe ele impinse de baietani …

Sper ca sa citeasca pe aici si cei care nu au trait astfel de momente si cred povestile celor mai in varsta care au idealizat perioada de dinainte de ’89 si zic „era mai bine pe vremea lu’ Ceashca/Ciuruitu’ etc” cu internet pe mobilul din buzunar. Nu-i credeti, pentru ca ori au fost dintre beneficiarii regimului, ori asociaza perioada comunismului cu cea cand erau tineri si in putere, si se simteau mai bine pentru ca erau tineri, dar o pun pe seama fostului regim.

Later Edit (2011-12-20 10:10 AM) :

P.S.  Concluzia articolului, multumita comentariului lui chrislove: Articolul tocmai despre asta este, sa nu ramanem ancorati in tampeniile trecutului, ci sa privim inainte, dar asta stiind ce s-a intamplat si din perspectiva celor care au suferit, ca nu care cumva acele vremuri sa se mai intoarca. In perioadele de criza economica,sociala, etc, samd, prin care trecem si noi astazi, regimurile totalitariste au cele mai mari sanse sa apara. Cu cat stiu mai multi cat de rau a fost sub un astfel de regim, cu atat pericolul acesta este mai departe. Tocmai aceasta parte a societatii romanesti care considera ca “era bine pe vremea comunismului” si trebuie “sa ne dea statul” este o mare masa critica si amorfa a societatii noastre care este impotriva schimbarii si noului, si cea mai susceptibila la a accepta si sustine o intoarcere a unui regim totalitar.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *