Categories
Stiri

Despre pataniile unui fost „angajat” (?) Raiffeisen Bank

Am si eu o nepotica, mititica (vreo 1.75m inaltime). Data fabricatiei toamna lui ’87. Licentiata in Drept, nu stiu de care,nu ma pricep, dar stiu ca a luat licenta anul trecut. Toata lumea stie cat este de greu pentru un absolvent sa isi gaseasca de lucru pe criza aceasta. Dupa cateva luni de lucru ca si vanzatoare la chioscul de peste drum de casa parintilor ei a revenit cu speranta in Bucuresti, unde a facut facultatea sa sustina un interviu la Raiffeisen Bank. O prietena de-a ei tocmai se angajase acolo si a recomandat-o si pe ea.

La interviu, toate bune si frumoase, i s-a promis un salariu de 1200 ron net, bonuri de masa, mediul de lucru „ca la banca”. Fiind fost client fript si patit cu aceasta banca, i-am spus sa nu se astepte la mare sfaraiala, sa stranga din dinti cateva luni si sa caute constant altceva de lucru in Bucuresti. Pozitia pe care a fost angajata se cheama Credit Collections Representative in limbajul corporatist, sau mai pe romaneste „recuperari credite prin telefon”.

Ce s-a intamplat mai apoi ?

Prima saptamana: training, nimic deosebit.

A doua saptamana: intrat in paine, dat telefoane la clienti, etc.

A treia saptamana a inceput frecusul : „din timpul pe care l-ai petrecut cu telefoanele am dedus ca ai cam stat degeaba, azi trebuie sa stai X ore peste program”

A patra saptamana:
– a fost trasa la raspundere in repetate randuri ca „de ce nu raspunde clientul la telefon?”
– i s-a reprosat ca nu recupereaza indeajuns de multe datorii
– i s-a explicat ca de fapt salariul fix despre care se vorbise la inceput s-a transformat in comision din suma recuperata

A cincea saptamana : a realizat faptul ca nu are contract de munca semnat, nu i s-au cerut acte pentru angajare, etc. A mai facut asa un calcul sumar, a primit in total aproape(!) 800ron pentru aceste 5 saptamani (luni-sambata + ore suplimentare) lucrate, se pare, la negru. Bineinteles ca dupa ce a tras aceasta concluzie, nu s-a mai prezentat la serviciu.

Din cate am reusit sa inteleg de la ea, nu ii este clar pentru cine anume a lucrat la negru 5 saptamani, pentru banca propriu-zisa, sau o firma catre care Raiffeisen facea outsourcing la call-center. Cert e ca se prezenta la telefon ca fiind reprezentanta Raiffeisen bank si le prezenta si planul de refinantare al bancii in caz ca raspundea vreun client la telefon:). Si mai am un indiciu, sediul call-center-ului era langa statia de metrou Pipera.

Daca intr-o astfel de banca, asa-zisa de renume european, exista astfel de practici la filiala din Romania, oare e de mirare ca se organizeaza clientii in grupuri de atac in instanta ?

Daca acesta este modul in care un proaspat absolvent care vrea sa lucreze orice, numai sa aiba un serviciu este tratat, fara ca sa fie protejat de institutiile statului, de ce ne mai miram ca se emigreaza in masa? De ce ne mai miram ca un procent (prea) ridicat dintre angajatii romani sunt lenesi si indolenti ?

Sau de fapt, revin la gogorita mea, ce cautam in UE ? Ce a fost in capul celor care ne-au primit? A, de fapt stiu, piata de desfacere, forta de lucru ieftina, le dam credite sa cumpere ce produce industria noastra …

Nu stiu cum se simte nepoata mea, dar eu am asa un gust amar dupa ce am auzit povestioara asta …

P.S. Treaba e recenta, de dupa adoptarea noului cod al muncii.

Later edit 2011-07-20 : Am mai cerut detalii de la nepoata, firma angajatoare este chiar Raiffeisen Bank, la call-center-ul din Pipera.