Ne chinuim de două decenii să prindem corupţi. Avem un acord naţional asupra faptului că România se confruntă cu corupţie la toate niveluri şi că toţi politicienii şi funcţionarii sunt ori hoţi ori potenţiali hoţi. Ura nestăvilită a populaţiei se răsfrânge asupra lor – e neclar totuşi dacă e ură sau invidie, după modelul capra vecinului. Probleme avem doar cu prinderea corupţilor şi mai ales a marilor corupţi. Rămâne un mister cum se face că deşi sunt atât de mulţi şi-i cunoaştem cu toţii nu reuşim să dovedim niciunul.
În fine, aproape niciunul. Până acum am prins (adică condamnat definitiv) ceva plevuşcă şi vreo trei caraşi mai graşi, la rechini încă nu am ajuns. Cei trei caraşi sunt deputatul Bivolaru, cel pentru care a mărşălui PSD-ul cu Năstase în frunte; un oarecare Păvălache, ţap ispăşitor pentru afacerile încurcate de pe la ministerul economiei pe stil PC; şi proaspăta captură primarul Guţău, de la Râmnicu-Vâlcea, şi el un fel de ţap ispăşitor pentru toţi corupţii PDL-ului.
Deşi şeful PDL şi al Guvernului a anunţat cu mândrie că partidul îşi ia mâna protectoare de pe coruptul propriu, iată că filiala locală a partidului nu a fost de acord. Cu mândrie patriotică cei 14 consilieri locali ai PDL l-au declarat cetăţean de onoare al municipiului Rm. Vâlcea pe coruptul primar; opoziţia nu a fost contra, ci doar s-a abţinut de la vot. Au venit în sprijinul acestei decizii cu o campanie a televiziunii locale (întâmplător în proprietatea familiei unui pedelist local) şi cu o listă cu 25.000 de semnături de sprijin, adică aproape o jumătate din numărul total de cetăţeni cu drept de vot ai oraşului.
Până la urmă, de ce nu? La aşa recoltă scăzută este o adevărată onoare să fii corupt cu acte în regulă. Vâlcenii ar trebui să-i ridice un monument şi să profite pentru a dezvolta turismul, cu vizite organizate la Statuia Coruptului Local. Străinii vor veni buluc să se pozeze la imaginea acestei rarităţi: coruptul de onoare.