O scurtă listă; povestea este deja cunoscută de toți cei interesați de politica românească:
1. Indiferent de cine este, pentru moment, la putere, există presiuni semnificative ca persoane lipsite de valoare să acceadă în poziții de putere pentru a putea face jocurile păpușarilor. Ceea ce spun este un truism, desigur, dar aceasta nu înseamnă că nu ar trebui să fim îngrețoșați ori de câte ori este confirmat.
2. Atunci când societatea se mobilizează și luptă împotriva unor astfel de presiuni, mai nou societatea este cea care câștigă. Am văzut acest lucru în cazul Băsescu-Arafat, l-am văzut și în cazul nominalizării lui Victor Alistar și l-am văzut și în cazul Corinei Dumitrescu.
3. Astfel de cazuri ar trebui analizate cu atenție, pentru că ele dezvăluie modul de funcționare a partidelor politice. A se vedea cum acțiunile susținătorilor Corinei Dumitrescu se adaptează la interacțiunea cu contestatarii: de la ignorare, la atacuri prin persoane din linia a doua, la contra-atac direct.
4. Astfel de cazuri pun în lumină și exemple noi de lingăi. Singurele persoane care au încercat să apere onoarea Corinei Dumitrescu au fost fie păpușarii, fie lingăii care ar fi avut de câștigat de pe urma numirii acesteia ca ministru al educației (aici sau aici).
5. Intrăm, astfel, pe terenul modelelor culturale. Trei asemenea modele, larg răspândite în societatea românească, sunt exemplificate de cazul Corina Dumitrescu:
- Lingușirea ca strategie de avansare în carieră. Sigur, nu este pur românească, însă aici se practică, parcă, cu mai multă plăcere decât în alte părți și, de multe ori, pare a fi singura strategie disponibilă. Poate explica de ce numărul oamenilor de valoare care aleg calea pribegiei este așa de mare.
- Disprețul față de reguli și față de proprietate. Plagiatul, pe care Corina Dumitrescu l-a recunoscut (vezi aici), este pur și simplu furt. Din păcate, acest tip de furt este larg răspândit în lumea academică din România și nu este, aproape niciodată, pedepsit, astfel încât se propagă de la o generație la alta.
- Auto-împopoțonarea ca metodă de a distrage atenția de la lipsa de valoare. Cv-urile politicienilor sunt pline de diplome, atestate și alte hârtii fără nicio valoare. Exemplul Corinei Dumitrescu este tipic: sugerezi că ai absolvit un program al unei universități de prestigiu când, de fapt, nu ai făcut altceva decât să participi două săptămâni la un program de schimb de experiență într-o instituție asociată, cumva, universității. Iar acel program de schimb de experiență nu înseamnă altceva decât încercarea americanilor de a influența puțin modul de gândire al unora care tocmai încetaseră a mai fi comuniști.
6. Poate că este dificil să înlocuim rapid astfel de modele culturale, însă putem măcar să blocăm accesul celor care le folosesc în poziții de responsabilitate. Dacă cei din mediul privat (Universitatea Creștină Dimitrie Cantemir în acest caz) consideră că interesele lor sunt cel mai bine reprezentate de astfel de oameni, este dreptul lor. Nu mai putem, însă, accepta astfel de numiri în spațiul public. După protestele din Piața Universității de la începutul anului (așa cum au fost ele), după protestele împotriva celor de la RMGC și împotriva celor de la Chevron, mă bucur să văd că societatea a reușit, acum, să schimbe doi posibili miniștri ce nu corespundeau cerințelor pozițiilor pentru care fuseseră propuși.
7. Povestea nu ar trebui să se termine aici. Vedem deja o încrengătură de interese: Dumitrescu – Deutsch – Ponta – Severin – Stolojan și alții. Firul trebuie urmat pentru că este posibil să dezvăluie multe alte lucruri interesante.
Eu as fi citit cele doua povesti (sau chiar trei daca-l includem si pe M. Diaconu) si in registrul jocului negocierilor. In sensul aducerii cu intentie a catorva elemente dispensabile in iteratiile initiale urmand ca reflectoarele sa fie atintite spre acele elemente si sa se astearna o tacere/ liniste in final in care toata lumea sa iasa castigata.
Insa totusi treaba asta mi se para paguboasa. Pentru ca acesti pasi inapoi (sau nesiguri) pot fi cititi si ca slabiciuni ale primului ministru.
Pana la urma ne-am procopsit cu un ministru de la Universitatea din Oradea (sa ne amintim de epoca T. Maghiar si T. Maghiar Jr. sau de scandalul diplomelor false) si care nu e complet lipsit de pete dar care avand in vedere comparatia cu C. Dumitrescu era/ este intr-o pozitie mult mai buna.
1. eu n-as zice ca cucoana in cauza nu e ea insasi un papusar. tare ma tem ca vom mai auzi de ea. pozitia de membru csm iti da putere, influenta si deschide oportunitati majore.
2. atitudinea lui dan mihalache a fost infricosatoare, de genul „ciocu mic. acum vine gasca noastra la putere”
3. e o iluzie ca duduia in cauza ar fi protejat sistemul privat la nivel universitar ca intreg. ar fi protejat doar universitatea ei. dintre cunostinte, printre cei mai speriati de venirea ei la conducerea au fost cei din mediul privat
Eu nu mi-as face prea mari iluzii privitor la puterea pe care societatea o are. Societatea are putere atit cit i se permite. De fiecare data cind un partid a avut o larga majoritate, si-a cam bagat picioarele in societate, ciinii latrau iar caravana trecea. Acum Ponta are un interes sa faca impresie buna pina la alegeri, asa ca nu isi permite sa zgindare prea mult alegatorii. Mi-e teama ca dupa alegeri situatia va fi alta. O majoritate suficienta iti da posibilitatea sa nu mai iei in seama toti pigmeii, reprezentantii poporului stiu mai bine.
@Berenger Sunt perfect de acord cu tine, in special cu punctul 3. Din ce-am citit in ultima vreme, Dumitrescu este prietena la catarama si sustinuta cu toate armele de Andronescu. In acest context parea foarte ciudata miscarea pe care a facut-o Andronescu impotriva universitatii Spiru Haret…Atunci am crezut ca a vrut sa faca putina ordine in invatamantul privat dar dupa ultimele date incep sa am impresia ca a fost de fapt o actiune de eliminare sau limitare a concurentei pentru Dimitrie Cantemir.
@Berenger și Mihai: Și eu m-am grăbit să o aplaud pe tanti Cati când a dat în Spiru. Până mi s-au explicat interesele din spate