O parte însemnată din comunicarea politică a partidelor se adresează unei minorităţii de activişti locali interesaţi prea puţin de ideologie, valori sau bună guvernare şi prea mult de păstrarea sau obţinerea unei funcţii. Studiile de comportament electoral arată că existenţa unei reţele locale de activişti joacă un rol însemnat în alegeri, iar partidele ştiu acest lucru. Cinice şi totodată pragmatice, partidele sunt conştiente şi că nu au un set de valori prin care să asigure loialitatea propriilor membri, aşa că le oferă funcţii. Nu-i vorbă, mulţi dintre activişti nici nu sunt interesaţi de valori, ci de respectivele poziţii, alese sau numite. Din când în când aceşti activişti cu suflet de traseit au nevoie de reconfirmarea poziţiei partidului, ca să nu-şi caute altul mai atrăgător. Aşa încât partidele caută să îşi atragă adepţi promiţând victoria, sau, mai nou, căderea adversarului: fie sub pragul de 50%, fie în derizoriu, adică sub partidul lui Dan Diaconescu.
Spaţiul de manevră pentru traseişti politici este deci imens. E ca unmercato politic în continuă mişcare. Indivizii caută să ajungă la partidul care le asigură cel mai scurt drum spre funcţia vizată, iar partidele încearcă să atragă “piese” cât mai valoroase. Un Frunzăverde care vine cu un întreg judeţ (primari, parlamentari, activişti mărunţi, başca bani, relaţii, clienţi politici) poate negocia un post de vicepreşedinte la noul partid. Altundeva, un primar de comună se mulţumeşte cu intrarea în programul guvernamental de construit orice pe bani publici, cât să mai ia o dată ochii electoratului.
Un Cherecheş este piesă îndelng vânată, permiţându-şi să se plimbe pe la toţi şi să-i trimită pe toţi la plimbare. Chiar şi un preot buzoina, Paul Negoiţă, altfel presupus cu teamă de cele divine, îşi permite să negocieze cu PNL pentru a ajunge la înţelegere cu PDL. Iar un Ciuhodaru se mulţumeşte cu orice partid ce îi satisface orgoliul şi-l numeşte candidat.
Pentru a atrage orice fel de “piesă”, partidele trebuie să se prezinte într-o lumină cât mai bună: Ciuhodaru s-ar fi dus oriunde i-ar fi fost primită candidatura, dar Frunzăverde nu pleca nici mort din PDL dacă nu simţea că îi poate scăpa funcţia de preşedinte CJ din cauza lipsei de popularitate a partidului.
Maestrul absolut al hipnotizării activiştilor este incontestabil Traian Băsescu. Mitul invincibilităţii preşedintelui este probabil cel mai important liant ce mai ţine încă PDL la un loc. Mulţi activişti partidului cred sincer că, orice se va întâmpla la alegeri, Băsescu va învârti cumva cifrele şi Constituţia să îi ţină la guvernare. Nici nu poate fi contestat că a făcut-o de fiecare dată până acum. Cum partidul are nevoie şi de mici minuni periodice, “consultanţii” au grijă să dea din când în când drumul câte unui sondaj făcut de o firmă prietenă care spune că “USL a căzut sub pragul de 50%”, adică preşedintele ar avea mână liberă să-şi facă numărul. Bonus, Traian Băsescu însuşi iese tot mai des la televizor să amintească tuturor că el numeşte ce premier doreşte, în orice condiţii, că îi dă voie Constituţia.
Replica USL a fost mai mereu palidă, ba că nu ar fi constituţional, ba că îl suspendă – în general puţin convingător. Însă PDL a pierdut o bătălie importantă atunci când nu a reuşit să comaseze alegerile. În campania pentru locale jocul se face altfel. Nu este un Băsescu în fiecare judeţ şi în fiecare localitate să scoată din urne ceea ce trebuie. Ce face baronul Frunzăverde atunci când i se flutură prin faţă nişte sondaje (unul, două, trei, câte trebuie!) care îi spun că ar putea să iasă al doilea, din cauza partidului? Ştim deja răspunsul: îşi ia ceata şi se mută în barca învingătorului!
De câteva săptămâni USL a sesizat potenţialul de a toca mărunt adversarul la nivel local şi a ieşit la atac cu alt tip de comunicare bazată pe sondaj. Nu doar că USL are peste 50% (asta e fumată), dar PDL e în cădere liberă: 15%, 12%, 10% şi, micul mare număr de magie al “consultanţilor” social-liberali, “sub PPDD”. Unii mai iuţi la metaforă nu uită să amintească de “soarta PNŢCD”.
Acum să nu plângem de mila PDL, că e jocul propriului preşedinte. Nici USL nu stă prea bine, că toţi traseiştii vor pleca la primul semn că altcineva dă mai mult. Însă pentru noi toţi politica se învârte în cerc închis: un număr de baroni şi baroneţi, activişti locali, plus clientela lor se plimbă de la un partid la altul, rămânând tot pe loc. Schimbarea, atunci când se petrece, e doar o înlocuire după chipul şi asemănarea celor ce ies din scenă. Care e diferenţa de fond între Frunzăverde şi Cherecheş? Ce îi diferenţiază pe medicul Ciuhodaru şi preotul Negoiţă? Toţi sunt din acelaşi aluat al politicianului fără principii, fără morală, fără coloană vertebrală. Putem să visăm la vreo noua generaţie, putem să vorbim oricât de schimbarea clasei politice, tristul adevăr e că politica se face în cerc închis. Politicienii români au dat marea lovitură: i-au convins să-şi vadă de viaţa lor aproape pe toţi cei ce ar fi putut să schimbe ceva.
Logica a cercului inchis este si cea prin care un guvern/partid aflat la guvernare este sustinut indiferent de cate tampenii face, de frica celorlalti. Daca cei din Caras voteaza Frunzaverde acum ca nu mai e la PDL, e treaba lor. In fond este un scrutin uninominal, nu? Ar trebui sa conteze mai mult omul decat partidul. Si asta peste tot. Eu sper ca macar oamenii inteligenti sa voteze de data asta cu ochii mai mult la oameni decat la partidele care ii propun. Poate se mai elimina din Bolzi si Voici sau Elene si Olgute.
Frica pazeste pepenii de hoti, dar nu si de uscaciune.
Excelent.
Ar fi ceva sa aiba ambele tabere dreptate. Adica USL sa fie sub 50% iar PDL sa ajunga sub PPDD.
totusi, in masa votantilor, numarul activistilor de partid este mic si ma indoiesc ca acestia pot influenta decisiv rezultatul. de aceea cred ca intrebarea este de ce aceste vedete se pot muta oriunde, cu toata curtea lor de activisti, si in acelasi timp sa isi pastreze votantii? pe curtenii activisti ii intelegem, e vorba de interesul lor direct, dar pe votantii, care conteaza cu adevarat prin numarul lor, ce raman credinciosi acestor traseisti, ii intelegem? cred ca aici e problema.
sa ne punem in locul partidelor.
in momentul de fata, in situatia politica de acum, sa spunem ca PNL ar renunta la toti candidatii patati; ar renunta la orice traseisti, la orice oameni compromisi; ca ar propune o noua generatie de politicieni (nu neaparat ca varsta, mi se pare o tampenie sa aduci in politica oameni tineri numai pt ca sunt tineri) capabili dar prea putini cunoscuti. pai ar pierde cu brio alegerile, iar in inca 2 cicluri de alegeri ar disparea cu totul. da-l afara din partid pe baron: el va candida pt UNPR si va castiga. da-l afara pe Chereches: va candida pt UNPR/PDL si va castiga. nu poti sa ramai in politica din Romania daca nu castigi. problema este deci intr-o mai mare masura, cred, la alegator si nu la partid. fortand o comparatie, este ca si cum ai spune ca in cazul unei coruptii endemice, cauza este coruptul. nu, cauza imediata este sistemul de justitie el insusi atins de boala. votantul, in loc sa fie cel ce vindeca, este cel ce mentine boala. poate este vorba de curaj si risc: trebuie sa ai o doza de curaj si apetit pt risc pt a vota cu Geoana contra lui Basescu, de a vota cu Constantinescu contra lui Iliescu. dar indiferent daca, alegandu-l pe Geoana, am fi cazut din lac in put sau nu, politicianul Basescu ar fi invatat o lectie: greseala trebuie pedepsita. sa comparam din acest punct de vedere cel de-al doilea mandat al unui Iliescu pedepsit cu cel al unui Basescu care nu a invatat nimic din confruntarea cu Geoana.
noi nu reusim sa ii facem pe politicieni sa inteleaga ca odata la patru ani vine scadenta, ca sunt la cheremul nostru si ca toata cariera lor poate fi spulberata intr-o singura zi. asta chiar daca ar fi inlocuiti cu vreun Geoana. noi votam raul cel mai mic. gresit. s-a dovedit ca toate partidele sunt “raul cel mai mic”. propun un principiu mai simplu: cel de la putere trebuie maturat. suntem in UE, in NATO, avem oarecum spatele asigurat pt eventuale derapaje. dar, dupa cum spuneam, este vorba de curajul de a o lua de la capat.
Am citit una misto (via Rogozanu): o sa se-ajunga ca pînă în alegeri sa avem deja majoritate USL, păi atunci de ce m-aş mai duce la vot?
Bravo Ovidiu, bravo Moromitic (deşi nu e cazul şi nici nu va fi cazul).
Discursul lui TB după proteste & discursul lui Emil Boc de după plecarea lui Frunzăverde = pentru activişti. Nu că asta le-ar face false. Dimpotrivă.
polihimnio (29 martie 2012 la 10:47 pm):
“…numarul activistilor de partid este mic si ma indoiesc ca acestia pot influenta decisiv rezultatul.”
Nu stiu – in ideea autorului acestui text – CE o fi insemnand – in acest context – “influenta decisiva”. Poate ca diferenta infima cu care a fost realizat succesul la cele mai recente alegeri o fi putand TOTUSI – in lumina victoriei pe care a reusit s-o adjudece – sa fie considerata – in ciuda micimii sale – a fi “decisiva”?
Si – pe de alta parte – mai ramane de clarificat intelesul dat cuvantului “a influenta”: daca este vorba doar despre efectul asupra rezultatului alegerilor al propriului vot personal al activistilor, poate ca as putea la rigoare sa fiu de acord cu lipsa de semnificatie a acelui nr mic de activisti (desi… Poate cineva sa-mi spuna IN REALITATE – CAT DE MIC (sau cat de MARE) este numarul activistilor de partid? Sa fie oare mai mic decat diferenta de nr de voturi (in valoare absoluta, numarata, nu calculata procentual) cu care au fost castigate alegerile?) dar daca mai este luat in considerare si numarul voturilor carora acestia le pot influenta directia (inclusiv pe cele ale nehotaratilor, care nu necesita decat o MICA influenta pt a inclina intr-o parte sau in cea opusa)… parca se schimba situatia.
Poate ca ar mai fi oportun sa fie deschisa si discutia subsidiara despre modul in care este definit “activistul de partid”: daca ii include pe toti cei care au beneficiat direct de influenta partidului castigator in alegeri (pana la portarul sau femeia de serviciu carora IN SFARSIT a reusit sa le fi fost gasit loc de munca platit si oarecum stabil), si daca mai consideram si numarul voturilor pe care acestia “le controleaza” direct (MACAR familia apropiata, daca nu si familia mai largita, prieteni, vecini etc.)…
ATENTIE – nu ma refer la activist in sensul depunerii de activitate de inbdoctrinare, ci in sensul de a castiga voturi pt partid “sapand” putin cate putin la radacina nehotararii (sau fragilei opinii contrare) a celor in cauza: “Ce, mah, esti prost? CUM sa vrei, mah, sa “pice” “astia”? Pai pana n-or fost ASTIA “sus”, am putut io sa va chem pe toti sa bem ca acuma? Am putut io sa-ti duc la tara saci cu tarate pt porci si de uruiala pt puii mici, bunicule? Pe dumneata o putut Leana sa te interneze in spital, matusa? Da’ pe cuscru’ Ion CINE l-o ajutat cand i-or trabuit nu-stiu-ce acte? Nu Florica? Pai daca “pica” “astia”, mai putem noi sa facem toate astea?” – si este posibil ca aceasta activitate sa n-o depuna din insarcinarea partidului, ci din propria convingere a avantajului obtinut, si sa aiba efect numeric – pozitiv din perspectiva respectivului partid – neinchipuit de “reusit”: un asemenea “graitor” convins poate sa aduca ZECI de voturi…
“…noi nu reusim sa ii facem pe politicieni sa inteleaga ca odata la patru ani vine scadenta, ca sunt la cheremul nostru si ca toata cariera lor poate fi spulberata intr-o singura zi. asta chiar daca ar fi inlocuiti…”
Oare DE CE n-om fi reusind? Cumva pt ca acea scadenta care vine la patru ani este… deobicei “rescadentata”? Poate pt ca – desi teoretic EI sunt la cheremul nostru, CEL PUTIN periodic – in practica se vadeste ca NOI suntem la cheremul LOR? Sau deoarece cariera lor poate ca o fi putand (!) sa fie spulberata, dar aceasta “putinta” nu se vadeste a se si implini, si pt ca “inlocuirea” a reusit doar o singura data, si chiar si atunci s-a vadit a fi fost doar un foc de paie aparut doar pt a avea exemplul “exceptiei care confirma regula”, “inlocuitorul” nereusind in fapt sa realizeze nimic, nici macar sa-si asigure si pt sine respectarea regulii – altfel generalizate – de a fi SI EL “rescadentat”?
si totusi, chiar este sub PP-DD
Tocmai ce vorbeam de cercul închis și iată-l pe fostul coordonator al campaniei PDL-PUNR, chiar în ziua când aceștia semnau alianța pentru București, anunțat candidat din partea USL. Cum cine? Fabulosul primar Piedone!
http://www.hotnews.ro/stiri-politic-11873709-victor-ponta-cristian-popescu-piedone-candidatul-usl-pentru-sectorul-4.htm
Si eu care am citit astazi postul si am zis ca este post Piedone! Ar fi bine sa aveti si ora postului, data e destul de stinghera.
Ce să facem, politica se întâmplă mai repede decât putem să scriem noi. Dar voi căuta setarea cu ora.
A plecat pe jumatate si Prigoana. http://www.adevarul.ro/actualitate/politica/bucuresti-interviu_prigoana-prigoana_candidat_primaria_capitalei-pdl_alegeri_0_673732677.html#
Coafura…asta, Udrea rezista!
Pai daca USL mai ia multi de la PDL s-ar putea ca PDL-ul sa devina din nou frecventabil
. Eu nu pot sa spun ca plang dupa Piedone si daca se duce si Falca dupa el si inca vreo cativa ca ei… poate avem si cu cine vota in toamna.
Pana la urma nu prea mai inteleg care-i diferenta cu USL-ul. Daca ei ii iau de la PDL pe cei care vor sa plece… unde mai e schimbarea?
Si care-i mirarea cu PDL sub PPDD? INtr-o perioada de criza, in care din punct de vedere mediatic PDL-ul si-a dat constant cu stangul in dreptul nu e absolut deloc surprinzator ca PPDD poate avea procentaje mari. N-ati vazut ca rezovla si problema cu mancare, si problema cu ACTA. Plus ca-i oropseste Basescu. Iar intreuperea emisiei din septembrie o sa pice la fix pentru parlamentare.
“Studiile de comportament electoral arată că existenţa unei reţele locale de activişti joacă un rol însemnat în alegeri”
Da trei exemple sau scoate aiureala din text. Parerea mea.
@Cristina: Din nefericire pentru opțiunile noastre de vot, PDL a adunat – prin aceeași metodă a traseismului – prea multe uscături pentru a putea să le trimită pe toate la USL. Tocmai au anunțat candidații la București. La Primăria Capitalei Prigoană, nu văd vreo diferență semnificativă față de Oprescu. La mine la sectorul 5 n-au anunțat pe nimeni. Cum poate Nimeni să fie mai puțin rău ca Vanghelie?
@Mircea Popescu: caută pe aici pe blog, că găsești.