La Roşia Montana există un zăcământ mare de aur ce poate fi exploatat. O facem sau nu? Sunt argumente pentru: industrie, progres, bunăstare pentru cei din zonă, beneficii pentru bugetul public. Sunt şi argumente contra: încălcarea dreptului la proprietate, nerespectarea legilor, protecţia unor obiective culturale şi arheologice, protecţia mediului. Între ele, se află în discuţie dezvoltarea economică a zonei şi locurile de muncă, subiecte cu dus şi întors: ambele în creştere pe timpul dezvoltării proiectului (între 3 şi 12 ani), dar cu o cădere bruscă după finalizarea acestuia. Într-o lume ideală decidentul ar pune în balanţă argumentele pro şi contra, ar asculta părţile implicate, ar decide. În realitate, totul s-a transformat într-o bătălie de marketing între investitor (care acum a procurat şi sprijinul PDL) şi opozanţi. Se vorbeşte doar despre progres vs mediu, ceea ce este o simplificare ridicolă a întregului peisaj.
Să ne plasăm deci în realitate. Suntem în România anului 2010. O tabără vorbeşte despre bani cinstiţi aduşi la buget, alta despre mediu şi cultură. Hai să fim cinici şi pragmatici: unde aţi văzut în ultimii douăzeci de ani bani cinstiţi la buget, mediu şi cultură? Cu siguranţă nu în România. Acest articol mi-a adus aminte de un comentariu la temă pe care l-am scris acum ceva vreme şi în care dezvoltat perspectiva tipic românească a proiectului: ce a “tunului” sau cum inspirat a numit-o joness “ţeapa românească tradiţională”. Îl reiau şi îl dezvolt aici.
Chestionabil este proiectul din perspectiva încrederii în promisiunile investitorului. Este exploatare de suprafaţă pe patru versanţi. Asta presupune că patru munţi vor fi dinamitaţi (la propriu) rezultând astfel de cratere. Tot pământul va fi dus în vale şi decantat într-un mare lac, străjuit de un baraj înalt. În acest lac se folosesc cianuri. Totul ar dura 10-12 ani şi la final rămân patru cratere pe patru munţi ciuntiţi, în mijloc lacul cu cianuri. Vegetaţie nu va fi. Nu se va putea face nici agricultură, nici turism, nici industrie. Zonă moartă pentru câteva secole.
Acum vine partea a doua a proiectului, adică re-ecologizarea. Compania promite că va face următoarele:
- unul din cratere va fi umplut cu apă urcată la deal, vreo 800 de metri, din lac
- celelalte cratere vor fi umplute cu pământ adus tot din vale, tot la deal, tot 800 de metri
- peste toţi cei patru versanţi vor turna pâmânt fertil
- deasupra vor pune copaci
Ei zic că toată asta va dura 4-5 ani şi va costa sub 100 milioane de euro. Iar eu trebuie să am încredere că ei vor face asta.
Să menţionăm că vorbim de o companie înregistrată într-un paradis fiscal, care momentam nu are bani de investiţie, ci îi caută pe la bănci, înfiinţată de un fost securist (Frank Timis) certat cu legea şi investigat pentru fraudă la bursa din Londra (tot cu companii miniere, înainte să se mute la bursa din Toronto, cunoscută pentru afacerile cu risc mai ridicat) şi predată unor rechini tipici. Iar marile instituţii publice româneşti ar trebui să controleze că se respectă planul.
Iată problema: cum să ai încredere într-o comapanie dubioasă că va face ce a promis şi în statul român că va reuşi să controleze acest lucru? Adică autorităţile noastre care nu-s în stare să prindă picior de corupt deşi toţi suntem de acord că se fură să fie în stare să controleze că se face legal o afacere cu un potenţial de câteva miliarde derulată de o căsuţă poştală? Sigur că da, iar la Caritas banii vor creşte de opt ori, fiind înveliţi în staniol de domnul Vântu de la FNI în colaborare cu domnul Nicolaiciuc de la CFR şi domnul Năstase de la Cornu, sub supravegherea amabilă a domnului Videanu de la Marmosim/Guvern. Cu siguranţă clipurile de la tv vor fi cool!
Uite cum cred eu că va fi, dacă se începe proiectul: în primii doi ani, când se construieşte mina, se merge în parametri. Apoi se începe minerit în ritm alert, timp de vreo 4-5 ani şi se scoate grosul zăcământului. Nu se respectă standardele pentru a câştiga viteză, vor protesta nişte ecologişti, autorităţile vor investiga în ritm de melc, se va tărăgăna. Apoi brusc firma va da faliment. Vom rămâne în braţe cu peisajul dezolant cu care nu se poate face nimic şi vom căuta orbul să-i scoatem ochii prin paradisul fiscal. Da, vor intra nişte bani din redevenţe în bugetul de stat şi da, vor fi nişte locuri de muncă pe termen limitat. În schimb, vom avea un dezastru pe vecie. Un tun ca oricare altul. O ţeapă pe care o vom plăti din buzunarul propriu câteva generaţii de aici încolo.
Revedeţi versiunea lor (nu povestea de la televizor, ci povestea cu urcatul apei la deal şi celelalte) şi versiunea mea simplă. Uitaţi-vă în jur, amintiţi-vă de Caritas, RAFO, Petromidia, Călăraşi, huilă, Petrom, FNI, de toate marile privatizări şi marile afaceri ale statului, de toate ţepele tradiţionale româneşti. Nu e nicio conspiraţie, nicio minune, niciun mister, ci doar încă un tun, unul uriaş, îndrăzneţ, probabil minunat construit pentru cei cu gustul aventurii şi fără scrupule, dar doar atât: un tun.
Că un ministru face lobby dur şi pe faţă proiectului? Că europarlamentari altfel onorabili sunt pe cale să schimbe după un efort furibund de câteva zile o decizie a PE privind folosirea cianurilor? Că sunt comentatori precum cei citaţi mai jos care scriu evident la comandă atunci când trebuie şi ce trebuie? Că este ignorată Constituţia şi greu câştigatul drept la proprietate? Că diversele “puteri” ale statului, locale şi centrale, se întrec în decizii controversate şi unele evident ilegale în sprijinul proiectului? Că se cheltuie o mică avere în campanii agresive de marketing? Că sunt cumpăraţi pe bani grei indivizi cu morgă ca domnul Balthazar şi domnul Chişu? Că se inventează teorii ale conspiraţiei, că apar duşmani închipuiţi, că se zgândăre eficient fobiile naţionale? Toate sunt “normale”, sau mai bine zis naturale, aşa se dă un tun serios! Ţeparii sunt profesionişti.
Nici nu mai vorbesc de jocul dublu al “investitorului”, care de ani buni vinde acţiuni pe bursa din Toronto pentru exploatarea aurului din pădure. Dacă urmăriţi evoluţia cursului veţi observa că ori de câte ori se ducea în jos venea imediat o campanie de marketing, o declaraţie binevoitoarea a unui ministru român, o decizie favorabilă a unei autorităţi locale, pur formală dar bine prezentată în context ca un pas înainte. Mirajul aurului funcţionează şi acum ca întotdeauna: lumea cumpără, în buzunarele escrocilor intră bani. Indiferent dacă proiectul iese ei câştigă, se îmbogăţesc, că buzunarele alea sunt de negăsit printr-un paradis fiscal dacă ceva iese rău. Pentru cei ce au jucat la bursă poate fi oricum o ţeapă – şi probabil va fi inclusiv dacă iese proiectul – dar măcar ei şi-au jucat banii lor privaţi, din proprie voinţă, liber consimţit.
Mie mi-a ajuns să plătesc “bieţii” proşti care şi-au băgat banii la FNI şi Caritas, să plătesc toate datoriile tuturor RAFO-urilor şi minelor şi Petromidiilor şi Bancorex-urilor şi CFR-urilor, să pierd bani de pe urma tuturor tunurilor. Gata, nu mai vreau. Şi de aceea sunt împotriva proiectului de la Roşia Montana, înainte chiar de a vorbi de proprietate, mediu, cultură, economie. Pentru că e o tun, o ţeapă tradiţională.
nu ne-ati suprasaturat … cea mai mare parte a populatiei este inca neinformata din pacate
…
RMGC e inregistrata in Romania iar Gabriel in Canada, tranzactionata pe bursa. Nu e nici un paradis fiscal.
De cele mai multe ori, proiecte de genul RM sunt duse pana in etapa de obtinere a permiselor de asa-numitele firme junior. Cand afacerea este “la cheie”, intervin marii jucatori care cumpara afacerea, de multe ori prin inghitirea firmei junior. E simplu, cumperi marea majoritate a actiunilor. Astfel, proiectul este implementat de o firma cu renume mondial. Credeti ca proiectul RM nu a fost vizat de astfle de firme? Un zacamant continand peste 300 de tone aur nu lasa pe nimeni indiferent!!! O parte a actiunilor Gabriel Resources (actionar majoritar la RMGC) sunt cumparate de nr. 2-3 mondial in exploatarea zacamintelor de aur.
Lista parlamentarilor europeni spaguiti de escrocii prezentati mai sus:
http://think.hotnews.ro/exclusiv-live-text-urmareste-votul-din-parlamentul-european-privind-rezolutia-pe-interzicerea-cianurilor.html#comment-13965
Da fratilor, m-ati convins e teapa, e nasoale, ne ia dracu rau de tot si va fi vai de capu nostru. Dar macar cativa ani de zile oamenii aia vor manca o paine.
@Glumetzu: nu trebuie sa fim mereu de acord:)
@joness: ce instigare socialista pentru asa un spirit aristocratic, haha
acum te vad in tricoul rosu cu Che.
breb trebuie doar sa raspunzi la o intrebare simpla, logica, ce facem cu oamenii aia care acum nu fac nimic, care isi mananca de sub unghii. Protejam un obiectiv istoric pe care nimeni nu-l popularizeaza, niste munti pe care nimeni nu vrea sa-i viziteze.
Cinci sau zece ani de mancat paine(vine vorba) nu prea pare a se merita pentru zeci de ani sau mai mult dupa, de teren otravit.”…niste nunti pe care nimeni nu vrea sa-i viziteze”, ce gandire ingusta. Lasa vecinul sa-ti vina in casa, sa-ti plaseze butoiul cu cianura in bucatarie, ca sa te bucuri ca ai un colt de paine pe masa.
@breb: nu e nici o instigare stim cu totii ca aceasta este realitatea. Ce sa ne dam “aristocrati” cand e vorba despre niste bieti functionari, unii din Fanarul vechi si nou, care au luat ciubuc de la cautatorii de aur?
@Glumetzu: Aproximativ 200 dintre oamenii de acolo vor avea un loc de muncă pe o perioadă de 5-7 ani. Cam asta e ce aduce proiectul la economia zonei. Dacă vrei să te uiţi la beneficiile economice, mai importante sunt banii de la buget si industria orizontală, atâta câtă va fi.
După închiderea proiectului însă, pentru ei nu vor mai fi nici şansele agricultură, turism, alte activităţi productive, pe care le au acum. Ba chiar aproximativ 100 de oameni, care trăiesc acceptabil din agricultură şi servicii publice, vor pierde aceste beneficii. Pentru zonă proiectul e doar o amăgire pe termen scurt.
Anticipez întrebarea de ce nu fac altceva acum. Pentru că printr-o decizie ilegală a Consiliului Local s-a decis că zona este monoindustrială, deci alte activităţi economice nu sunt permise. Decizia a fost ilegală pentru jumătate din membrii consiliului se aflau în conflict de interese şi totuşi au votat.
niciodata n-am inteles de ce in istoria recenta minele (de carbune, de sare, de aur) ii inversuneaza asa de tare pe romani.
Drumuri, pamanturi, gaze, petrol, salarii, pensii, taxe … ar fi parut subiecte cu incidenta mai mare dar constat frecvent ca minele coaguleaza energii fantastice.
ok,ok, daca ma gandesc un pic cred ca gasesc si eu niste rude care au legatura cu mineritul, cred ca-mi aduc aminte niste mine in care am fost, si niste localitati miniere. La limita am pareri si despre redevente si ceva povesti internationale … dar constata si tu ca acum in romania atat asa zisul lider al puterii cat si asa zisul lider al opozitiei au ajuns in “post” ajutati de lupta impotriva celor ce ne iau minele (de sare respectiv de huila)
PS: ca cititor care uneori are si copii in preajma as ruga administratorii macar sa cenzureze cu xxx-uri ceva “exprimari” prea plastice
@Turambarr: ar trebui sa citesti mai atent, n-a scris/comentat nimeni despre povesti ecologiste. E tzeapa, asta-i problema. N-o sa vada statul nici un ban, n-o sa vada Romanica nici o dezvoltare, doar niste munti demolati si o balta plina de otrava.
Cat despre injuraturi, am retineri in a face pe mironosita, pentru ca ieri m-am abtinut din greu sa nu imi pus status pe FB “imi bag … in Basescu, Boc si modernizarea statului …. ulii. Ma deranjeaza mai mult ca te-ai infuriat aiurea, nici n-ai citit ce zice lumea.
bine Ovidiu, atunci de ce guvernul sau autoritatile locale nu iau o initiativa fie sa schimbe hotararea aceea fie sa se exploateze prin metode traditionale, daca se poate si daca e cazul. Eu inteleg ca Rosia Montana e rau, e otravitor si e periculos, o cred sincer, dar mai cred ca sunt cateva sute de oameni care au dreptul la un loc de munca si care cumva trebuie ajutati sa si-l gaseasca.
Demotivatie pe tema aurului romanesc: http://tinyurl.com/3aza33y .
Adevarul este ca in nicio tara din lumea moderna, zacamintele nu au adus beneficii populatiei bastinase. Ba numai napaste, genociduri, exploatari, etc.
@Glumetzu: Tocmai pentru că există acel conflict de interese. Cam jumătate dintre membrii Consiliului Local erau/sunt fie angajaţi, fie au rude angajate sau alte beneficii de la RMCG. Au votat în consecinţă, cum le-a cerut compania. De aici a rezultat atât hotărârea cu zona monoindustrială, cât şi altele similare.
Una din consecinţele acestei situaţii este că zona NU a fost inclusă în programul de închidere a minelor implementat de Guvern cu finanţare externă. Probabil ai mai auzit de asta, în zonele miniere s-au investit bani în salarii compensatorii, cursuri, mici investiţii etc. Programul nu e un succes fulminant, pentru unii a mers, pentru alţii nu, dar măcar au avut o alternativă şi cine a fost harnic, responsabil, a reuşit să facă ceva. Cei din Roşia nu au avut nici măcar alternativa asta, pentru că a fost refuzată de Consiliul Local.
Singurii care pot schimba situaţia sunt cei de acolo, dar aici intervine un mare succes de marketing al companiei: i-au convins exploatarea minieră este singura cale de dezvoltare şi că le va da tuturor de lucru.
Ambele afirmaţii sunt false. Prima pentru că este condiţionată de decizia de care vorbim, cu zona monoindustrială. E un cerc vicios aici, dacă nu laşi lumea să încerce şi altceva normal că nu poate fi altă alternativă. Şi pe baza argumentului că nu poate fi altă alternativă nu laşi lumea să încerce altceva.
Situaţia locurilor de muncă e şi mai bine ascunsă de PR-ul companiei. Se vehiculează tot felul de cifre. Unul din comentatorii la comandă citaţi de Breb zice de 2500; de fapt, 2500 de oameni au fost incluşi în cursuri de calificare pe diverse meserii (în fapt, ceva mai puţin de 1500, că unii au fost la mai multe cursuri). Dar asta nu înseamnă că vor fi angajaţi!
Proiectul (aşa cum scrie în documentaţia supusă aprobării, nu în comunicatele de presă bine ticluite) presupune aproximativ 2000 de locuri de muncă în faza de construcţie, adică primele luni, şi astea sunt majoritar pentru muncitori necalificaţi, muncă de şantier. În faza de exploatare sunt cam 500 de angajaţi, între care jumătate specialişti ce sunt aduşi din altă parte (mulţi din străinătate), că aşa se face mineritul modern. Vorbim deci de vreo 200-250 de locuri de muncă pentru cei de acolo, şi asta pentru 5-7 ani.
După aceea, oportunităţile vor fi zero, nu se mai face nici agricultură, nici turism, nici altă industrie sau servicii. Ţi se pare că asta e o soluţie durabilă pentru comunitatea locală?
Ca să nu mai vorbim că peste câţiva ani vom avea fix aceeaşi problemă: să facă Statul ceva (adică din banii mei!) să le dea o pâine bieţilor oameni.
@Breb: ai dreptate, am făcut curăţenie.
Ovidiu:
din ce spui inteleg ca vorbim de “foloase necuvenite”, de coruptie, de lipsa unor programe de reconversie, de incapacitate de absortie de fonduri europene. De ce le consideri p-astea minore si te centrezi pe “marketing” ca si cauza a “relelor”.
Compania cu pricina isi apara interesele. Oamenii alesi/alegatori sunt responsabili pentru voturilor si dau socoteala celor care au ales altfel si se simt prejudiati de alegerea majoritatii.
E absurd sa-i victimizezi pe alegatorii pe motiv ca au fost tinta unor actiunii de marketing. Atat au putut, atat au inteles asta au ales ei. La randul lor ceilalti n-au putut sa convinga mai mult si au fost minoritari.
Singura miza reala este respectarea normelor care inca au majoritate (daca inca mai e majoritara opinia ca functia publica nu genereaza automat foloase personale)
A te lupta cu “marketingu” e ca si cum eu m-as apuca sa-i victimizez pe ai de-au votat sloganul “ia atitudine” pe motiv ca nu li s-a explicat clar despre ce atitudinne e vorba
.
parvan, iar ai înţeles cum ai vrut tu. Relaxează-te nu vrea nimeni să se lupte cu meseria ta. Marketingul e un instrument, nu o cauză. Cauza sunt oamenii din spatele lui sau în cazul de faţă compania.
Frate, ai văzut cuvântul “marketing” în ditamai textul şi gata, ţi-a filat o lampă, nu mai contează ce am scris, ai tu o idee fixă. Ca şi cu presa, probabil că dacă voi mai îndrăzni o dată să folosesc cuvântul mă vei eticheta drept un dictator odios care vrea nu doar să distrugă presa, ci şi marketingul. Şi vei comenta în acest sens şi total pe lângă subiect la toate articolele mele. Deja vu.
nu dragule
inteleg mai mult dar reactionez la ce ma doare 
Iar razboiul cu presa si amnistia votantilor pe motiv ca au fost tinte de marketing … sunt idei care ma “dor” mai ales venite dinspre persoane rationale.
Daca tot imi admiti “competente” si daca tot admiti ca unii cititori pot scapa tema centrala si raman doar cu teme secundare…. atunci nu te lua de mine ca reactionez la teme secundare
Ca idee am prins si tema mare: tu zici ca e un tun si ca oamenii aia nu-si dau seama ca fac rau semenilor si chiar isi fac rau singuri intr-un viitor previzibil. Am vazut ca te intereseaza si ca argumentezi.
Eu nu ma simt atacat de alegerea oamenilor respectivi dar mizez pe faptul ca cei care se simt atacati vor “lupta” cu cei care o considera o oportunitate. De ce fac oamenii respectivi acele alegeri si mai ales grija fata de consecintele negative pe care ei nu le vad… ma intereseaza putin spre deloc. Ma intereseaza mai mult ca niste semeni au inceput sa considere normale folosirea functiilor din stat pentru foloase personale. Iar mai mult de cat asta ma intereseaza “amnistia alegatorului” si condamnarea marketingului.
PS: etichetarile sunt intr-adevar “deja vu” dar nu-mi apartin
Hahahaha, nici măcar n-a fost nevoie să zic a doua oară şi iată-mă etichetat: “condamn marketingul”. După ce tocmai am zis că marketingul e un instrument şi contează de fapt oamenii din spate. Cum să aibă instrumentul valoare etică, cum să fie condamnabil?
Dar, desigur, pe tine te interesează prea puţin subiectul, măcar asta ai recunoscut. Ai ideile tale fixe şi vrei să le spui. Te rog, eşti invitatul meu.
Ca să te simţi şi bine la noi în vizită, recunosc: vreau să distrug presa liberă şi condamn ve-he-ment marketingul ca instrument al asupritorilor capitalişti de pe marginea prăpastiei. Şi, culmea mârşăviei, am votat cu Băsescu.
Ce-i drept, toate ca toate, dar asta ultima e grava…
Mie mai grave mi se par suficienta si agresivitatea. Mi se pare destul de corect ce spune parvan, eu interactionez cu marketingul si nu cu oamenii care stau in spate, cu alte cuvinte pentru mine, ca tinta, instrumentul se confunda cu minuitorul lui. Mie greu sa condamn mincinosul dar sa nu condamn minciuna (ca instrument al mincinosului, desigur) doar pentru ca ma joc cu cuvintele ca sa dau cuiva cu tot dinadinsul peste nas.
Complet off topic, nu-mi vine sa cred ca a facut Dorel o greseala gramaticala! E de spus nepotilor
Si robotii gramaticali pot gresi uneori 
si totusi
de ce-i consideri vinovati pe cei care folosesc marketingul (ca instrument desigur)? si de ce asta ii absol(chiar influentati de marketing) sau pe cei care folosesc functii publice pentru foloase personale?
iar apropo de individul ala pe care eu nu vreau sa-l numesc,nu te scuza ca ai votat cu o persoana ca nu ai fost la o cursa de cai in care sa pariezi. Ai facut niste alegeri valorice care produc efecte deci ma voi gandi la Ovidiu de cate ori constat ca suport consecintele alegerilor tale (Ex: sapt trecuta cand iar am platit forfetarul)
Ca tot iti place conceptul ala cu “oamenii din spate” … functionarul cu pricina … e doar instrument … in spatele lui se afla Ovidiu si ceilalti care i-au dat legitimitate.
PS: or fi “idei fixe” dar sunt ale mele si mi le asum nu ma dau dupa gardul retoricii facile
(asta are ceva cu mine; e suparat ca l-am votat pe X; e fixist etc) .
Erata la 27: in loc de “absol(chiar” era “absolva pe cei care au ales (chiar”
ferestrele astea
daca puteti modifica voi… as multumi. Scuze.
Răspunsul e foarte simplu: marketingul e unealta diavolului. Marketingul trebuie interzis. Marketingul trebuie sa dispara si toţi cei ce-l practică trebuie aruncaţi în puşcărie. Ba nu, mai bine, cu mitraliera pe stadioane. Buhuhu.
“…bunăstare pentru cei din zonă, beneficii pentru bugetul public…”
Nici în Africa, nici în Indonezia, nici aiurea mineritul n-a adus nici bunăstarea, nici beneficiile respective.
O fi România mai brează?
Pingback: Cât mai e participaţia statului la proiectul Roşia Montana? | La colţu' străzii
@Adrian : am vazut eu zona Alsacia-Lorena, satuce de fosti mineri, nu aratau rau deloc, cochete, bine ingrijite. Ceva-ceva bunastare a adus mineritul, numai ca minele s-au inchis si acum nu mai sunt foarte multe locuri de munca, dar se face agricultura si turism. Problema cu mineritul este cu ce se va intampla cu zona dupa ce activitatea va fi incheiata : locuri de munca, efect ecologic, etc. In cazul Rosia Montana problema este ca dupa incheierea de relativa bunastare (5,7,10 ani, cati or fi) situatia va fi mai rea decat inainte. Si da, cred ca Romania o sa fie mai breaza, dezastrele ecologice din Africa si Indonezia vor fi joaca de copii in comparatie cu ce va ramane la Rosia Montana
. Ca argument, stire recenta : http://www.mediafax.ro/social/pericol-de-poluare-transfrontaliera-nori-de-steril-s-ar-putea-ridica-din-zona-maramures-8140426 se pare ca tot aur s-a exploatat in zona …
Pingback: Proiectul Roșia Montană și-a găsit un nou avocat în guvern – ministrul economiei | La colţu' străzii